După 12 ani de studiu în Japonia, ieșeanca Dana Brânzei este cercetătoare în domeniul biologiei moleculare la „Institutul de Oncologie Moleculară” din Milano de 10 ani, unde a obținut un grant oferit de Uniunea Europeană prin Programul ”Orizont 2020” pentru a studia mecanismele de replicare a ADN-ului cromozomial. Iată ce spune cercetătoarea despre ceea ce studiază, într-un interviu realizat pentru RFI de corespondentul Radio România Actualități în Italia, Elena Postelnicu:
«Este un studiu de ”DNA repair” și metabolism. Eu am plecat din România când aveam 18 ani și mi-am făcut studiile în Japonia, așa că nu știu cum să spun în românește. E vorba de reparația ADN-ului și procese de metabolism, structura cromozomică… Am mai lucrat pe procese asemănătoare, relaționate cu îmbătrânirea prematură, sau cu instabilitatea genomică încă din vremea când eram la cursul de masterat în Japonia. Bineînțeles că nu lucrez pe aceeași temă, toate lucrurile se transformă, dar dintotdeauna am fost pasionată de ce se întâmplă cu ADN-ul nostru, care este de fapt singurul material biologic ce nu poate fi re-manufacturat, poate fi doar reparat, întreținut. Sunt foarte multe lucruri de învățat despre cum este procesat ADN-ul, reparat, compactat și menținut.»
Dana Brânzei este în Italia din anul 2006, iar din 2008 are laboratorul său de cercetare.
Iată cum a ajuns la Milano:
«Eram cercetător în Japonia, la un institut de cercetare de acolo și am avut posibilitatea să mă duc la un alt institut pentru câteva luni ca să învăț ceva nou și folositor. Apoi în anul 2005 m-am decis să vin aici la Milano, și mi s-a oferit șansa de a lucra ca cercetător la acest institut. M-am mutat așadar aici la sfârșitul lui 2005, iar după doi ani am reușit să obțin propriul meu laborator de cercetare. Am stat aproape 12 ani în Japonia. Experiența a fost foarte utilă, de altfel eu cred că tot ceea ce ni se întâmplă în viață este util, mai devreme sau mai târziu. Practic în Japonia am fost educată, pentru că am plecat acolo imediat după liceu. Acolo mi-am făcut studiile, acolo mi-am dat doctoratul, și apoi cercetarea post-doctorală.»
Ți-e dor de casă?
«Da, sigur, mi-e dor de ai mei, de toți oamenii care m-au ajutat să fac primii pași în viață, care m-au format…»
Cât de des ajungi în România?
«Cam o dată pe an, uneori de Paște, alteori de Crăciun, alteori în vacanța de vară.»
În viitor unde vrei să te stabilești, aici, în România sau în altă parte?
«Deocamdată îmi este foarte bine aici. De fapt nu contează dacă sunt în Europa sau în SUA, pentru mine e important să fie un loc unde să-mi pot face meseria”
