După şapte ani de muncă printre străini, doi soţi din Sălaj s-au hotărât să-şi ia viaţa în propriile mâini şi să pună pe picioare o afacere bazată pe experienţa dobândită peste hotare. Soţii Cornelia şi Dorin Mureşan, doi sălăjeni din satul Gîlgău Almaşului, au muncit timp de şapte ani în Germania în domeniul agriculturii, însă dorul de casă i-a făcut să se întoarcă şi să-şi încerce norocul în România.
Se întâmpla în 2013, când au luat decizia să-şi investească toate economiile într-o afacere în agricultură. „Timp de şapte ani, am muncit ca sezonieri în agricultura germană, la cules de sparanghel şi de căpşuni. Ne-am săturat de atâtea bagaje, aşa că am decis să ne facem propria afacere de familie. Cu doi ani înainte să renunţăm la muncile sezoniere, am accesat fonduri europene, prin Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă”, povesteşte Cornelia Mureşan. A început cu aproximativ 80 de oi, pentru ca acum să aibă, în mica fermă de la Gîlgău Almaşului, 500 de capete.
Apoi le-a venit ideea să îşi înfiinţeze propriile culturi de căpşuni şi sparanghel. Dacă pentru cea dintâi nu au avut nicio emoţie, convinşi fiind că vor găsi piaţă de desfacere, pentru sparanghel şi-au asumat riscul. „În Germania, este foarte căutat şi oamenii aşteaptă cu sufletul la gură sezonul recoltării. Ferma la care am muncit livra două tone de sparanghel într-o singură zi. Am fost conştienţi încă de la început că ne va fi foarte greu cu această afacere în România, întrucât prea puţini sunt cei familiarizaţi cu sparanghelul alb. Cel verde se găseşte în mai toate supermarketurile, însă cel alb este destul de rar”, a spua femeia, care a plantat, împreună cu soţul său, o jumătate de hectar cu sparanghel.
Înfiinţarea culturii i-a costat în jur de 5.000 de euro, sumă la care s-au adăugat investiţiile în utilaje. Cum cultivarea acestei legume presupune o serie de reguli stricte, inclusiv să fie lăsat cel puţin doi ani să se dezvolte corespunzător, familia Mureşan s-a bucurat de prima recoltă abia în 2016.
În lipsa unei pieţe de desfacere, cei doi soţi s-au văzut puşi în situaţia de a recolta doar când exista cerere. „Sparanghelul creşte 8 milimetri pe oră. Asta înseamnă că recoltarea se poate face zilnic, însă pentru că nu am avut unde să-l vindem, am rupt tulpinile doar când aveam cerere”, explică sălăjeanca. După recoltare, tijele de sparanghel alb sunt introduse în apă timp de două-trei ore, pentru hidratare, apoi este sortat în funcţie de grosime şi tăiat la 25-30 centimetri.
În încercarea de a valorifica producţia, agricultorii din Gîlgău au luat legătura cu mai multe restaurante din zona Sălajului, dar şi cu unele supermarketuri, fără prea mult succes: „Am găsit un singur restaurant care are în meniu această legumă. Cât despre supermarketuri, acestea formează un lanţ prin mai multe oraşe din ţară şi la încheierea unui contract pretind să le asiguri marfă pentru toate magazinele. Iar producţia de pe cei 50 de ari ai noştri ar atinge într-o săptămână 400 de kilograme, insuficient pentru a acoperi un întreg lanţ. Dacă vom reuşi să găsim desfacere pentru ce producem în acest moment, ne gândim să extindem suprafaţa cultivată”. Până atunci, însă, familia Mureşan merge pe varianta vânzării directe, în încercarea de a forma gusturile localnicilor pentru această legumă extrem de valoroasă din punct de vedere nutritiv. Un kilogram de sparanghel alb se vinde în pieţele din Zalău cu doar 15 lei, în timp ce în străinătate ajunge chiar şi la 10 euro.
Sparanghelul alb este o legumă pe cât de sănătoasă, pe atât de gustoasă, şi poate fi consumată în diferite moduri, de la gustări la micul dejun, la supe ori pe post de garnitură, în fiert în apă cu sare ori prăjit, alături de brânzeturi, şuncă şi chiar lângă alte legume. Considerată o delicatesă, diferă de varianta verde nu doar la aspect, ci şi la gust şi textură, fiind nelipsită din meniurile caselor princiare din Europa.
