Sorin Cehan
România a ajuns să aibă cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană, iar potrivit unui raport ONU, numărul românilor care au emigrat a crescut cu 7% în fiecare an. O creștere care nu s-a oprit niciodată, în ciuda schimbărilor politice din România. În ciuda președintelui ales de diaspora, care prevede că românii se vor întoarce atunci când la noi va fi meritocrație. Adică mai stăm puțin.
Dar în timp ce populația diasporei crește, remiterile, banii trimiși acasă de muncitorii din Occident, scad. Este un paradox care poate fi interpretat prin slăbirea legăturilor cu țara, prin emigrarea familiilor în totalitate, astfel încât nu mai are cine să primească banii. Astfel se evaporează o resursă esențială a economiei românești, aportul de valută din străinătate, care a echilibrat atâția ani deficitul de cont curent al țării, acum în valoare de peste 4 miliarde de euro.
În loc să construiască poduri de aur pentru românii din străinătate, pentru a le acorda facilități cel puțin la fel cum s-au acordat marilor investitori industriali, sunt dați pe mâna unor escroci sau, în cel mai bun caz, ageamii.
Anul trecut în octombrie, guvernul de atunci anunța cu litere mari megaprogramul Start-up Diaspora, prin care „românii plecați în străinătate, care se întorc în țară, vor putea primi fonduri europene de până la 40.000 Euro, pentru a-și deschide o afacere în România”. Anunțul era însoțit de precizarea că viitorii antreprenori nu vor primi banii direct, ci prin intermediul unor organizații care administrează banii din schema de finanțare.
Deja precizarea era în măsură să ridice semne de întrebare, de ce ar fi nevoie de intermediari care să controleze banii destinați „antreprenorilor din diaspora”? Este doar o întrebare retorică, birocrația este zdrobitoare pentru astfel de proiecte, e greu și pentru cei care sunt înfipți bine în sistem să ajungă la bani și să facă ceva util cu ei, nu să-i toace pe principiul „și așa sunt bani europeni”.
Precizarea din regulamentul de participare la proiect dovedește, fără tăgadă, cum suntem luați de proști: pot administra fondurile cei care „Demonstrează desfășurarea (…) de activități de promovare și susținere a drepturilor românilor din Diaspora (…)”. Așa că a pornit cursa de asociere a unor ong-uri din România cu asociații din diaspora care puteau „demonstra” astfel de activități. Cum se va termina nu se știe, lista cu cei selectați să administreze acești bani este, deocamdată, secretă.
Este doar un exemplu de cât de rupt de realitate este aparatul guvernamental față de românii din diaspora, care ar putea aduce în țară, dacă ar avea încredere, mult mai mult decât se încearcă să se fure prin proiecte dubioase de tip Diaspora Start-up. Cu asemenea proiecte se produce doar un efect de respingere a celor care ar vrea să se întoarcă.
Distanța crește pe zi ce trece și ustură buzunarele țării. Alungați la început, respinși când au vrut să se întoarcă, susținătorii României din străinătate vor deveni din ce în ce mai puțini.
Vom uita de unde am plecat.
