Sorin Cehan
Parchetul General a deschis o anchetă cu ipoteza de „abuz în serviciu şi falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale”, acuzații nu tocmai ușoare. Și asta după dezvăluirile făcute de Dan Andronic, jurnalist și consultant politic cu acces în cercul mic al puterii de la București: la turul doi din 2009, când a fost pronunțată replica istorică „Mihaela, dragostea mea”, mai mulți înalți demnitari ai statului român se ocupau cu alegerile. Adunați în casa lui Gabi Oprea, pe atunci un stâlp al grupului pro-Băsescu, cu imaginea încă nedemolată, nume ca George Maior, directorul SRI, Florian Coldea, prim-adjunctul SRI, Laura Codruța Kovesi, procurorul general al României și alții. Nu veniseră la bere, ci erau operativi, ocupându-se de voturi, cu mare grijă pentru candidatul Traian Băsescu.
Votul diasporei a răsturnat atunci rezultatul, lăsându-l pe Mircea Geoană pradă ridicolului, deși acesta câștigase voturile din România. Diferența dintre Traian Băsescu și Geoană a fost de circa 70.000 de voturi, în condițiile în care primul dintre ei a obținut din diaspora aproape 116.000 de voturi.
Ipoteza care cutremură societatea românească este că alegerile au fost, având în vedere implicarea masivă a serviciilor, manipulate. Dacă ne gândim la imensa putere pe care o au serviciile în România, la caracatița de ofițeri acoperiți din toate structurile statului și din toate punctele cheie, ipoteza nu e chiar de neglijat. Iar votul din diaspora are aparența prăzii pentru care ar fi meritat să se deranjeze ditamai generalii, îngrijorați că Traian Băsescu ar putea pierde puterea.
Merită să aflăm, după această anchetă: s-au „furat” voturi din diaspora? N-am înțeles niciodată de ce anumiți candidați au un asemenea succes în diaspora și alții nu.
Traian Băsescu miza în 2009 pe 75%, a obținut 78%. Votat de cei care își luaseră lumea în cap de bine ce le era în țara condusă tocmai de Băsescu. Acum, retrospectiv, se poate constata cât de mult s-a schimbat viața în România: deloc. Dacă venea Mircea Geoană la Cotroceni? Probabil era la fel. Și atunci de unde încrâncenarea, convingerea că avem o bătăie între îngeri și demoni? Publicitatea electorală, de una singură, nu e de ajuns.
În 2009 au fost cozi la ambasade, consulate, bătaie, dacă nu ieșea cine trebuie, urma contestarea alegerilor. Găsesc similitudini stridente cu 2014, când singura problema a României era constituită de cozile din diaspora, cu manifestațiile „spontane” dintre turul I și II, soldate cu alegerea salvatorului națiunii, Klaus Iohannis.
Acum, la aproape trei ani de la „miracolul din noiembrie”, cum l-au numit unii exaltați, vedem la Cotroceni un domn plictisit și arogant. „Da, dar mai bine, decât să iasă Ponta”. Cred că ar fi fost la fel de slab, așa cum Băsescu a fost la fel de slab cum ar fi fost Geoană. Puternice sunt doar serviciile și un sistem care nu ține cont de legi, de democrație, de oameni. Un sistem monstruos care se alimentează și se protejează pe el însuși.
De aceea ancheta referitoare la alegerile din 2014 este binevenită. Rămâne întrebarea: de ce numai din 2009? Pentru că în 2014 nu au fost martori ca Dan Andronic?
