În fiecare an peste 3.000 de români primesc cetățenia italiană. Cererile sunt procesate on-line și durează în medie trei ani până la primirea confirmării că toată procedura a fost dusă la bun-sfârșit.
Românii au dreptul să ceară cetățenia italiană ca orice cetățean european, după patru ani de ședere legală, demonstrează că se pot întreține, că nu au comis fapte penale etc. Mare parte dintre cei care solicită cetățenia se gândesc la fiii și fiicele lor, născuți și crescuți aici și speră să aibă un viitor.
Maria Ionescu vine să lucreze în Italia ca asistent medical în urmă cu 12 ani. Nicolae Popescu este angajat la același spital în același timp. Se cunosc mai bine, se plac și decid să își facă planuri de viitor, după ce au semnat un contract de muncă pe timp nedeterminat. Se hotărăsc să se căsătorească în România. Își depun la primăria italiană unde aveau domiciliul certificatul de căsătorie transcris și doamna Popescu își schimbă cartea de identitate italiană și codul fiscal, contractul de muncă, asigurarea de sănătate, permisul de conducere etc. Își cumpără împreună un apartament, au doi copii frumoși. Se gândesc la viitorul lor și după numeroase consultări se decid să își depună cererea de cetățenie italiană.
Decretul „greșit”
După o așteptare de 4 ani, sotului – Nicolae Popescu – i se confirmă acordarea cetățeniei italiene. După câteva luni ajunge la Prefectură și decretul doamnei Popescu Maria. Acest document trebuie depus la primăria unde domiciliază. Surpriză! Doamna funcționar al Primăriei îi spune doamnei Popescu că este o greșeală și nu va putea jura credință noii patrii. Pe scurt, o retrimite la Prefectură să restituie acest decret „greșit” pentru a i se da un altul cu numele de dinaintea căsătoriei, deoarece legislația italiană prevede acest fapt: la întocmirea documentului de căsătorie, fiecare parte contractantă rămâne cu numele de familie pe care l-a avut. Deci doamnele nu primesc automat numele soțului, ci rămân cu numele de familie originar; chiar dacă între timp legislația s-a îmbunătățit, acceptând ca numele de căsătorie să fie al ambelor persoane (Ionescu Popescu, spre exemplu).
Doamna Popescu se duce la Prefectură, unde o funcționară se scuză pentru eroare și îi înmânează noul decret de acordare a cetățeniei italiene pe numele Maria Ionescu. Cu acesta trebuie să se ducă la Primărie și să aștepte să fie programată pentru ceremonia jurământului. Maria întreabă cum ar putea să revină cu numele soțului în toate documentele italiene și răspunsul a fost ca mai întâi să își schimbe toate documentele italiene pe numele Ionescu, apoi să depună la Prefectură o cerere prin care justifică faptul că este căsătorită cu domnul Popescu și îi poartă mândră numele de familie în toate documentele românești. ”După aceea, este posibil!”
Doamna funcționar îi zâmbește și o asigură că așa este procedura pentru români, ruși, sud-americani și arabi. Nu reușește să înțeleagă de ce aceste femei insistă să aibă numele de familie al soțului, deoarece în Italia așa s-a procedat mereu, fiecare rămâne pe numele lui.
Pensie pe două nume
Ana Andrei a lucrat în Italia după ce a rămas văduvă iar fabrica la care lucra la Iași s-a închis. A lucrat pentru 7 ani îngrijitoare în două familii, apoi s-a căsătorit cu un domn italian văduv, în Italia, rămânând cu numele Andrei, al fostului soț decedat.
De un an a ieșit legal la pensie în România și este bucuroasă pentru cei 160 de euro care îi sosesc lunar în cont. Acum doi ani a depus on-line cererea pentru cetățenia italiană. S-a dus emoționată la Prefectură și a observat că certificatul de naștere original era la dosar! Era speriată că îl pierduse! I s-a înmânat decretul și a fost felicitată. Numele ei era Ana Gheorghe, numele de domnișoară. După două săptămâni a fost organizată o mică ceremonie la primăria orășelului în care locuia.I s-a comunicat că nu-i nici o grabă să își schimbe imediat cartea de identitate italiană ci cu calm. „Oameni deosebiți, mi-au strâns mâna, m-au felicitat! N-am cuvinte, cât de frumos s-au comportat cu mine! Acum o să îmi schimb cartea de identitate italiană, dar va trebui să îmi schimb și celelate documente, precum și contul de la bancă unde primesc pensia. Oare cum o să îmi trimită pensia din România, dacă mi-am schimbat numele de familie, din Andrei și acum sunt Gheorghe?”
Să mai amintim și faptul că printre persoanele care solicită cetățenia italiană există și femei divorțate care au rămas pe numele fostului soț pentru a avea o legătură cu copiii, din prima sau a doua căsătorie. Astfel întâlnim mama Mihai Elena cu doi copii: Andronic Mircea si Busuioc Ștefan; copiii dacă sunt minori primesc cetățenia automat când un părinte devine cetățean italian.
Ambasada explică
Aceste cazuri sunt emblematice pentru problemele birocratice pe care le întâmpină româncele în Italia. Am solicitat Ralucăi Maria Mihăilă, purtător de cuvânt al Ambasadei României la Roma câteva răspunsuri pentru a înțelege care sunt legile române și italiene.
Cum trebuie să procedeze persoanele în cauză? Persoana de sex feminin trebuie să accepte cetățenia italiană cu numele de familie anterior căsatoriei, conform legislatiei italiene?
«Legea italiană prevede că acordarea cetățeniei italiene are loc pe numele persoanei avut la naștere, indiferent de numele purtat prin căsătorie la momentul acordării cetățeniei.»
Există o procedură administrativă prin care să aibă numele de familie al soțului și în deplin consens cu toate documentele românești?
«Persoanele de sex feminin de cetățenie română care au dobândit cetățenia italiană pe numele avut la naștere își pot schimba, pe cale administrativă, numele de familie, pentru a asigura concordanța între actele de identitate românești și cele italienești. Recomandăm persoanelor de sex feminin cu dublă cetățenie româno-italiană care doresc să își păstreze numele obținut după căsătorie să solicite clarificări pentru procedura administrativă de schimbare a numelui autorităților locale, în speță Prefecturii orașului de reședință în Italia.»
Dacă prefectura sau primăria italiană nu acceptă schimbarea numelui de familie(conform certificatului de căsătorie recunoscut bilateral) cetățeanul cu dublă cetățenie(româno-italiană) este considerat din punct de vedere juridic corect? Numele de familie va rezulta diferit în documentele italiene față de cele românești!
«Pentru a schimba numele avut la naștere, pe care s-a emis decretul de acordare a cetățeniei italiene, în numele obținut după căsătorie, procedura se desfășoară pe cale administrativă în Italia, la Prefectura orașului de reședință. Astfel, schimbarea se realizează conform legislației în vigoare în Italia, care prevede că astfel de solicitări pot fi înaintate exclusiv de către cetățenii italieni, însoțite de documente justificative.
Pentru a schimba numele avut după căsătorie în numele avut la naștere, procedura se desfășoară în România, cu documentele italienești justificative, la primăria de domiciliu a persoanei respective sau la primăria ultimului domiciliu avut în țară, pentru cetățenii cu domiciliul în străinătate.»
Crina Suceveanu
