După ce a fost invitat să se ducă în Africa, având în vedere că visează ”primari africani”, scriitorul a dat replica liderilor Lega Nord și Fratelli d’Italia. ”Nu există nicio invazie, ci o țară la care ei doi au contribuit să devină ineficientă, rea, discriminatoare”.
”Visez primari africani”, a spus pe 3 ianuarie într-un interviu Roberto Saviano, reflectând asupra situației din sud și asupra imigranțiilor care s-au opus exploatării și criminalității organizate. Scriitorul vede în energiile pozitive sosite din afară, străine de cronicizarea lumii interlope, o speranță.
La acea reflecție au răspuns pe Facebook Matteo Salvini și Giorgia Meloni. ”Eu îl visez pe Saviano în Africa”, a scris secretarul federal al Lega Nord, ”Saviano să se ducă să trăiască în Africa atunci, astfel îndeplinește visul său și cel al diverși africani”, a scris și liderul Fratelli d’Italia.
Pe 5 ianuarie Saviano a replicat, amintind că de fapt este în exil de ani de zile și că Italia îi lipsește foarte mult.
”Este meleagul meu și nu pot înceta să povestesc despre ea, și dacă povestirea mea este în antiteză față de imaginea privind țara pe care o au Giorgia Meloni și Matteo Salvini nu pot decât să fiu mândru. Mândru că nu cedez niciodată simplificărilor lor josnice. Mândru deoarece complexitatea este cea care îmi conduce rațiunea și nu cel mai mitocănesc rasism”.
”Eu, Meloni și Salvini suntem diferiți. Și mă mândresc cu diversitatea mea”, adaugă scriitorul.
”Ei propun discursuri rasiste, discursuri care mie îmi repugnă. Orașul New York și-a schimbat înfățișarea cu Fiorello La Guardia, fiul unui preot catolic din Cerignola și al unei mame evreice din Trieste. Din 1934 până în 1945 La Guardia a fost primar al New Yorkului, un primar fiu de imigranți, cu sânge italian, un primar evreu. Imaginați-vă ce ar fi zis Salvini și Meloni: ”Să se întoarcă printre oi, La Guardia, nu vrem un străin care să administreze New Yorkul”.
”Salvini și Meloni – mai scrie Saviano – aruncă paie pe foc și ca mare parte a exponenților politici italieni nu au nicio cunoaștere reală a teritoriului. Nu știu că există localități întregi în sudul Italiei precum Castelvolturno, precum Rosano, unde imigranții s-au opus organizațiilor criminale când italienii nu mai făceau acest lucru de decenii”.
”Salvini și Meloni nu știu că există comunități foarte numeroase de imigranți care lucrează în mod onest și care nu sunt reprezentate din punct de vedere politic. Înfățișarea acelor teritorii, unde cammora, ‘ndrangheta și sacra corona unita sunt foarte puternice, s-ar schimba radical cu reprezentanți politici imigrați, cu primari imigrați”.
”Meloni și și Salvini ignoră că prima grevă a muncitorilor agricoli, ca protest împotriva practicii ilegale a caporalatului (care, de altfel, ar fi trebuit să fie combătut în mod eficace de statul italian) a organizat-o în 2011 Yvan Sagnet, un tânăr din Camerun, licențiat în Ingineria telecomunicațiilor la Politehnica din Torino”.
Aș vrea ca Meloni și Salvini să înțeleagă că nu există diferențe între rase, nu există nicio invazie, ci există o țară, a noastră, la care ei doi au contribuit, prin forțele politice pe care le reprezintă (și care îi reprezintă), să devină ineficientă, rea, discriminatoare. O țară în care să te realizezi este dificil pentru toți (italieni și străini, și cu siguranță nu din vina străinilor), o țară din care justiția pare că a fost alungată.
”Eu mă duc în Africa: poate îl voi însoți pe Salvini să recupereze fondurile publice ale Lega Nord ajunse în Tanzania și pe Meloni ca să se scuze pentru atrocitățile comise de regimul fascist în fostele colonii, regim cu care ea este în continuitate din punct de vedere politic. Pentru scuze – încheie – nu e niciodată prea târziu”.
