După 22 de ani în Italia, Daniela Oboceanu, o româncă din Arezzo, riscă să ajungă în stradă împreună cu doi copii și mama sa. O poveste halucinantă a unei românce care este într-o situație deosebită după ce casa pe care a cumpărat-o cu mari sacrificii a fost declarată nelocuibilă din cauza casei vecinilor, aflată într-o stare jalnică. A cerut ajutorul primăriei din Arezzo dar a primit un răspuns neașteptat: ”Nu-ți convine, pleacă la tine acasă, în România”.
Lucia Tanti (stânga), Daniela Oboceanu (dreapta)
Daniela Oboceanu are 42 de ani, este originară din Timișoara și a venit în Italia în anul 1994. După ani de sacrificii a reușit să facă un împrumut la bancă și a cumpărat o casă la Arezzo. În ajutorul său a venit și mama sa, care a ajutat-o cu bani pentru a-i împlini dorința fiicei de a avea o casă în Italia și s-a și mutat ulterior cu ea. Nu își doreau altceva decât o viață liniștită, împreună cu familia. ”Ne-am dorit o casă aici, pentru că am hotărât să trăim aici, la Arezzo. Mama mea a vândut ce a avut în țară și mi-a dat mie banii să mă poată ajuta cu avansul la bancă. A rămas cu mine, e o bucurie, suntem împreună. Nu știam însă ce ne așteaptă…”, ne-a povestit românca.
Totul bine și frumos până în anul 2015, când situația Danielei, a celor doi copii ai săi și a mamei a luat o întorsătură neașteptată, viața lor devenind un adevărat coșmar. Casa vecinei, o bătrână, a fost declarată nelocuibilă, fiind într-o mare stare de degradare. Deși casa Danielei este într-o stare foarte bună, fiind declarată fără pericol chiar de un specialist în construcții, primăria decide să evacueze casa și să interzică familiei Danielei să mai locuiască în ea. ”Casa mea e solidă, nu are nicio problemă. După ce am făcut denunț, a venit un inginer constructor și a spus că nu are nicio problemă. Primăria susține însă că pericolul vine de la casa vecinei, din care s-au desprins niște bucăți și cică astfel suntem și noi în pericol.”, ne-a spus Daniela.
Astfel, românca se trezește cu un împrumut la bancă, pe termen lung, pentru o locuință de care nu poate beneficia. Este nevoită să plătească ratele în continuare. Este nevoită și să-și caute o locuință nouă, dar pentru care trebuie să plătească chirie. Începe un proces împotriva vecinei, dar cheltuie foarte mulți bani pentru avocați iar situația dosarului nu e favorabilă. Procesul încă nu se știe cât va dura, dar cheltuielile sunt enorme.
Calvarul Danielei Oboceanu nu se oprește aici: luna trecută este anunțată că spălătoria industrială unde lucrează își va închide activitatea și românca va intra în cel mai bun caz în șomaj. Situația devine din ce în ce mai complicată și viitorul nu pare deloc bun pentru familia româncei.
E hotărâtă să ceară ajutor primăriei, dar întâlnirea cu Lucia Tanti, șefa departamentului politici sociale, familie, școală, politici pentru tineret și sport (Assesore Politiche sociali, Famiglia, Scuola, Politiche giovanili, Sport) nu face decât să înrăutățească situația.
”Am cerut audiență la ”assesoarea” cu problemele sociale din cadrul primăriei Arezzo. I-am explicat problemele mele și am rugat-o să caute soluții pentru ameliorarea situației. Dumneaei mi-a spus că aș putea primi un ajutor social constând în bonuri alimentare, în valoare de 50 de euro. Eu i-am mulțumit frumos dar i-am spus că 50 de euro pe lună nu schimbă cu nimic situația. În acel moment mi-a răspuns foarte urât, mi-a spus că să nu îmi bat joc de acei bani, pentru că sunt banii contribuabililor italieni și că dacă nu îmi convine să plec înapoi la mine în țară. Eu i-am replicat, spunându-i respectuos că sunt cetățean italian și că acum casa mea este aici în Italia, că muncesc și plătesc taxe de 22 de ani aici. Mi-a răspuns la fel de urât că indiferent de cetățenie eu sunt o străină, pentru că nu m-am născut în Italia. Am ieși plângând din birou, nu mă așteptam la un asemenea ”tratament”. De atunci nu am mai fost nicăieri, nu știu ce să mai fac, sunt disperată.”, ne-a declarat Daniela.
Am întrebat-o pe româncă dacă există soluția de a se întoarce în România. ”Ce să fac în România? Am doi copii născuți aici, mama și-a vândut tot ce avea acolo. Ce să mai facem acolo? Mi-a mai rămas doar speranța că poate până la urmă se va face justiție în cazul meu. Dar până atunci?”
Andi Rădiu
[email protected]
CASA DANIELEI
CASA BĂTRÂNEI
