O doamnă care asistă în mod temporar și gratuit o bătrână o lasă singură în casă cu un telefon pentru a merge să-i facă niște servicii. Infracțiune sau nu?
Bună ziua, mă numesc Daniela. Sunt vecina unei doamne de nouăzeci de ani care acum nu mai iese din casă deloc și se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile. De doamnă se ocupă de obicei cele două fiice, pe rând. Însă se întâmplă ca uneori să nu poată fi prezente și atunci mă ocup eu de mama lor câteva ore, însă fără niciun contract de muncă și numai din prietenie.
S-a întâmplat ca într-o dimineață, în una dintre aceste ocazii, să o las singură pe doamnă în casă pentru a mă duce să-i fac cumpărături, să-i plătesc facturile, să iau o rețetă de la doctor și apoi medicamente de la farmacie. Din păcate doamna, deși încă este destul de lucidă și numai uneori are momente în care pierde contactul cu realitatea, a încercat să se dea jos din scaun și a căzut rupându-și un braț.
Printre altele, doamna are mereu la îndemână un celular pentru bătrâni la care este de-ajuns să apeși o tasă pentru a chema ajutoare. Însă când a căzut a început să urle și câțiva vecini au chemat carabinierii.
Acum, deși rudele doamnei nu îmi reproșează nimic, carabinierii mi-au spus că m-au denunțat. Pot să facă acest lucru? Și chiar voi avea un proces pentru neacordare de ajutor? Deși nu am niciun contract de îngrijitoare cu doamna?
Bună ziua, doamnă Daniela. Din păcate carabinierii nu greșesc. Bineînțeles dvs. vă veți putea apăra. Însă, da, foarte probabil va exista un proces penal împotriva dvs. Și nu pentru neacordare de ajutor, ci pentru infracțiunea și mai gravă de abandonare a unei persoane incapabile cu circumstanța agravantă de vătămare corporală, care prevede o pedeapsă cu detenția de la unu la șase ani (în timp ce neacordarea ajutorului ajunge în acest caz la un an și patru luni): adică infracțiunea pe care o comite ”oricine abandonează o persoană cu vârsta sub 14 ani, sau o persoană incapabilă, ca urmare a unei boli mintale sau corporale, a bătrâneții, sau din altă cauză, să se îngrijească singură și pentru care are custodia sau de care trebuie să aibă grijă” (articolul 591 din codul penal).
Nu este neacordare de ajutor deoarece dvs., chiar dacă din punct de vedere formal nu aveați obligația contractuală de a îngriji doamna, v-ați asumat în mod voluntar custodia pentru a înlocui fiicele și nu ați intract în contact pur ocazional cu doamna. Ar fi fost neacordare de ajutor, de exemplu, dacă dvs. ați fi găsit doamna inconștientă pe o stradă și nu v-ați fi oprit să o ajutați sau să chemați ajutoare.
În orice caz, dacă cineva își asumă custodia, chiar și temporară, a unei persoane incapabile și apoi o abandonează, răspunde de infracțiunea cea mai gravă.
Gândiți-vă că, într-un caz similar dar nu identic exemplului tocmai dat, justiția a considerat că sunt vinovați de abandonare a unei persoane incapabile și doi polițiști (având în vedere și rolul acoperit de ei) care, găsind pe timpul turei lor de serviciu o femeie în stare evidentă de confuzie, au abandonat-o apoi într-o stație de servicii și aceasta a fost găsită moartă după câteva luni.
Revenind la cazul dvs., chiar dacă nu este necesar un contract pentru a lua în grijă o persoană (dvs. de exemplu ați fi făcut-o numai din spirit de amiciție), în realitate un judecător s-ar putea îndoi că dvs. nu ați fi fost în serviciul doamnei: toate acele servicii externe pe care le-ați efectuat în favoarea bătrânei sunt puțin neobișnuite într-un caz de simplă înlocuire a fiicelor pentru câteva ore numai cu titlul de favoare și pun la îndoială faptul că dvs. nu aveați un raport contractual de îngrijitoare cu familia…
Faptul că militarii v-au denunțat, deși rudele nu vor să vă acționeze în judecată, este efectiv corect: infracțiunea de abandonare a unei persoane incapabile se urmărește din oficiu și aceasta înseamnă că procesul aferent înaintează în mod autonom și nu la plângerea părții vătămate. Ajungând la chestiunea incapacității și a absenței autonomiei persoanei, punct-cheie al chestiunii, în acest caz chiar dvs. sunteți cea care spune că doamna avea momente de rătăcire mintală. Și astfel foarte probabil doamna putea în acele momente să-și pună sănătatea în pericol. Aspectul privind capacitatea suficientă a doamnei va fi eventual un argument pe care va putea insista avocatul dvs., poate cu ajutorul unei expertize medico-legale.
În fine, legat de faptul că doamna avea un telefon la dispoziție, relevanța acestei circumstanțe este de asemenea legată de evaluarea capacității persoanei. Justiția a dat interpretări diferite legate de disponibilitatea unui telefon pentru un bătrân/infirm: de exemplu, un judecător a pronunțat o achitare de infracțiunea de abandon în cazul unei bătrâne doamne de nouăzeci de ani, cu o stare rezonabilă de sănătate, care a fost lăsată singură în apartament însă având la îndemână telefonul celular, telefonul fix și cheile locuinței.
În schimb, în cazul unei persoane afectate de tetrapareză spastică lăsată singură noaptea, o altă sentință nu a exclus infracțiunea de abandon, deși fusese lăsat la dispoziția infirmului un telefon mobil cu numărul persoanei însărcinate cu îngrijirea memorat și activabil ca un pager prin simpla apăsare a unei taste, având în vedere că o asemenea soluție nu previne în mod adecvat riscurile pentru siguranța unui subiect lipsit de capacitățile de mișcare.
Gabriele Dallara
Gabriele Dallara este avocat pledant în fața Curții de Casație cu cabinet în La Spezia și de mulți ani asistă cetățeni și asociații românești din întreaga Italie. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar și Dreptul Muncii la Universitatea din Genova și de Drept Procesual Penal la Școala de Specializare pentru Profesiuni Juridice a Universității din Pisa.
Pentru a primi răspuns la o chestiune juridică, puteți trimite întrebările dvs. la adresa [email protected].
Mai citiți și:
