În comuna Ceru Băcăinţi din judeţul Alba nu există cimitir, iar moartea este o simplă mutare a persoanei decedate din casă, în grădină. Localnicii se bucură că pot ajunge mai uşor la locurile de odihnă veşnică ale rudelor. În plus, spun localinicii, morţii nu mai sunt zgâlţâiţi prin gropile din sat.
Într-o localitate din România anului 2016 morţii sunt îngropaţi în grădina casei. Nu există cimitir şi nici nu va exista prea curând, iar oamenii spun că este mai bine aşa, nu mai merg câţiva kilometri ca să aprindă o lumânare. „Morţii nu trebuie zgâlţâiţi peste gropi”, cred sincer localnicii din comună cu nume predestinat: Ceru Băcăinţi.
Comuna are cei mai puţini locuitori – 350 – şi este una dintre cele mai sărace din judeţul Alba. Comuna se extinde pe aproape 5.000 de hectare. La fel ca în majoritatea zonelor rurale, decesele depăşesc naşterile: în doi ani au murit 11 persoane şi s-a născut doar un copil.
La Ceru Băcăinţi, doar dascălii, preoţii şi rudele lor beneficiază de locuri de odihnă veşnică, în curtea bisericii, în schimb oamenii obişnuiţi trebuie să se descurce singuri, informează Mediafax. Primarul Ioan Trif, aflat la al doilea mandat, s-a născut în Ceru Băcăinţi şi spune că nu ţine minte să fi existat vreodată aici un cimitir.
„De când mă ştiu eu, în comună niciodată nu a existat cimitir. Oamenii îşi îngroapă rudele la locul cel mai frumos din grădina casei. Dacă până a fost viu spune «aici să mă ingropati», i se îndeplineşte dorinţa. Oamenii nu au cum să fie deranjaţi ca nu e amenajat cimitir, iar în grădină e mult mai simplu, îl duci în două minute. Acesta e obiceiul şi nu-mi dau seama ce s-ar întâmpla dacă ar trebui să-i obligăm să-şi înmormânteze rudele în altă parte”, a declarat primarul.
Mai mult, edilul a explicat că viaţa localnicilor, majoritatea vârstnici, e şi aşa „destul de complicată”, aşa că „e mai bine aşa decât să mergi trei kilometri pentru a aprinde o lumânare”.
Ce nu ştie sau nu spune primarul este că legea îl obliga să asigure comunităţii locale un cimitir. Astfel, Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare prevede că „Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa cimitire publice în fiecare localitate şi de a le organiza astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor sau a unităţilor locale de cult ce funcţionează în localitatea respectivă”. Dar la Ceru Băcăinţi nu funcţionează legile din România, ci obişnuita şi superstiţiile.
„Mortul trebuie lăsat liniştit”
„La noi se zice că mortul nu trebuie zgâlţâit, pe pietre şi pe podete, peste gropi. Trebuie lăsat liniştit. Sicriul trebuie dus în linişte de rude, pe umeri, până la groapă săpată în grădină. Acolo îi plângem, le aprindem lumânări. Pomenirea lor o facem când ne este dor de ei. Iar cei bătrâni ajung mai uşor la morminte, să-şi plângă morţii”, a explicat o localnică.
Conform sursei citate, mormintele sunt făcute din ciment sau piatră, iar cei mai săraci îşi îngroapă morţii direct în pământ, cu o cruce la căpătâi, acoperind locul cu iarbă şi împrejmuind groapa cu ce au la îndemână.
Paradoxal, România are cadru legal care prevede până în detaliu cum trebuie înmormântate persoanele decedate, dar nu şi unde.
Recent, a fost adoptată de Guvern o hotărâre pentru aprobarea „Normelor tehnice şi sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea şi reinhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum şi criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare şi nivelul fondului de garantare” (inspiraţi, expiraţi, inspiraţi), dar nici acolo nu se spune că un român nu poate fi înmormântat la marginea uliţei sau în mijlocul grădinii.
Comuna Ceru Băcăinţi este una dintre cele mai sărace din judeţul Alba, iar tinerii sunt tot mai puţini. Activitatea grădiniţei a fost suspendată, iar la şcoală merg aproximativ 20 de elevi. Comuna este acum la nivelul demografic al anului 1850, iar locuitorii sunt mai puţini decât erau în 1900.
