Îngrijitorul crede că semnează concendierea prin luare la cunoștință, însă este înșelat de angajator și în acea foaie îi este scrisă demisia. Ce spune legea?
Bună ziua, mă cheamă Petru și problema mea este următoarea: am lucrat ca îngrijitor cu contract pe perioadă nedeterminată din 2009 până pe 31 decembrie 2016 la o familie italiană. În ziua de 7 august am început lucrul la ora 18. După circa o oră am vorbit cu fiul bătrânului pe care îl asistam referitor la concediul meu pentru anul 2017, informându-l că aș fi vrut să-l iau când aveam nevoie.
Auzind acestea fiul s-a supărat și urlând mi-a zis să ies imediat din casă, altfel m-ar fi trimis la pușcărie. Am replicat că în toți acești ani în care am lucrat pentru tatăl său m-am comportat mereu în mod onest și nu am furat nimic. În ziua de 9 august fiul mi-a telefonat întrebându-mă ce am decis. Eu am răspuns replicând ceea ce mi-a spus el: ”Mă duc la pușcărie”.
De atunci nu am mai vorbit cu fiul până pe 31 august, când, în jurul orei 11.30, acesta mi-a telefonat din nou spunându-mi să eliberez din cameră toate lucrurile mele și să plec, pentru că va aduce un alt îngrijitor în locul meu. La 16.40 m-a sunat din nou spunându-mi că mă concediază și imediat după mi-a adus o scrisoare scrisă deja de el.
El a spus că era o scrisoare de concediere, mi-a cerut să o semneze iar eu având încredere am semnat-o. În realitate în continuare, citind-o mai bine, am văzut că era o scrisoare datată 16 august în care eu îmi dădeam demisia cu încheierea raportului de muncă de la 31 august (adică odată trecute zilele de preaviz prevăzute de contractul colectiv).
Acum vă întreb, această scrisoare este valabilă sau e un fals?
Bună ziua. Cazul pe care mi-l expuneți este puțin complicat întrucât implică mai multe problematici interconectate. Înainte de toate este bine să clarificăm că în legislația italiană concediul este decis de angajator.
Privind acest aspect Curtea de Casație a stabilit că și în caz de concediu deja stabilit cu lucrătorul, angajatorul poate schimba perioada în mod autonom. ”Contractul colectiv de muncă național privind disciplina raportului de muncă domestică” (articolul 18, pct. 3) prevede doar că este de preferat ca zilele de concediu să fie fixate vara: ”Angajatorul, în funcție de propriile necesități și de cele ale lucrătorului, va trebui să stabilească perioada concediului, existând posibilitatea unui acord diferit între părți, în perioada iunie-septembrie”.
Astfel cu greu se poate considera că a intervenit concedierea ca represaliu la o revendicare legitimă a dumneavoastră ca lucrător, circumstanță care ar putea comporta (dar interpretarea e controversată) reintegrarea dumneavoastră la locul de muncă. Rețineți apoi că munca de îngrijitor este în mod absolut bazată pe încredere, așadar angajatorul poate concedia îngrijitorul când dorește, respectând obligațiile privind preavizul.
Trebuie subliniat și că, spre deosebire de ceea ce mulți cred, în raporturile de muncă domestică concedierea nu trebuie să fie neapărat scrisă. Articolul 4 din legea nr. 108/1990 exclude ca regula concedierii scrise să se aplice lucrătorilor domestici, făcând posibilă și concedierea verbală. În realitate, însă, predarea scrisorii de concediere reprezintă un pas important al angajatorului, prin care acesta poate demonstra că a respectat obligația de preaviz fără a se expune riscului ca perioada pentru care trebuie să plătească indemnizația aferentă să înceapă să decurgă mai târziu.
În plus, comunicarea scrisă este solicitată de INPS printre documentele de anexat la cererea de șomaj și astfel este indispensabilă pentru lucrător ca să obțină un asemenea beneficiu financiar. Contractul colectiv la articolul 39, pct. 9, prevede apoi în mod expres că, la cererea scrisă a lucrătorului, angajatorul trebuie să elibereze o declarație scrisă care să ateste concedierea.
Referitor la teama de ”a merge la pușcărie”, este adevărat că în teorie dacă dumneavoastră ați fi rămas în locuința privată în care ați efectuat activitatea de îngrijitor peste termenul de preaviz prevăzut de contract ați fi riscat să vi se facă plângere pentru violare de domiciliu și astfel să suferiți un proces penal, însă în practică această circumstanță este foarte puțin probabilă.
Cât despre trucul pus în act de angajator făcându-vă să credeți că semnați o luare la cunoștință a concedierii, și de fapt făcându-vă să semnați un act de demisie (în plus, antedatat), privind ceea ce vă interesează în mod concret diferența substanțială în această speță este în special referitoare la indemnizația de preaviz și la posibilitatea de a primi indemnizație de șomaj (posibilitate blocată în caz de demisie). Să demonstrați ”jocul” angajatorului nu va fi ușor (pentru că în mod normal se subînțelege că cei care semnează citesc mai întâi), neexistând, din câte înțeleg, martori la eveniment.
Dacă ar fi existat, ați putea încerca să demarați un proces civil pentru nerecunoașterea înscrisului privat și unul penal pentru înșelăciune (complice și posibila redusă cunoaștere a italianei scrise din partea unui străin), dar în acest caz văd un drum foarte anevoios.
După multe vești proaste vă dau una bună. Rezultatul pozitiv îl veți putea obține oricum dar în alt mod: articolul 39, pct. 10, din contractul colectiv afirmă că ”Demisia lucrătorului trebuie să fie confirmată, potrivit art. 4, pct. 17 și următoarele din Legea 92/2012 de un sindicat, sau la Direcția Teritorială de Muncă, sau la Centrul pentru Angajări, sau semnând copia declarației de încetare a raportului de muncă depusă de angajator la sediile competente”. În lipsa confirmării la instituțiile prevăzute de normativă sau a semnării chitanței de transmitere a comunicării de încetare a raportului de muncă, angajatorul trebuie ca în 30 de zile de la data încetării să trimită lucrătorului o invitație scrisă care să conțină indicația de a se prezenta la sediile menționate pentru confirmarea actului sau, în alternativă, să semneze comunicarea de încetare transmisă la INPS. Dacă angajatorul nu trimite invitația în termenul indicat, demisia se consideră lipsită de efect. Lucrătorul poate în 7 zile de la primire: 1) să răspundă invitației și să confirme demisia sau încetarea consensuală a raportului de muncă; 2) să nu răspundă invitației, însă raportul de muncă se consideră oricum încheiat; 3) să revoce demisia sau încetarea consensuală în formă scrisă: în acest caz contractul de muncă reîncepe să decurgă normal din ziua succesivă comunicării revocării.
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
Gabriele Dallara este avocat pledant în fața Curții de Casație cu cabinet în La Spezia și de mulți ani asistă cetățeni și asociații românești din întreaga Italie. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar și Dreptul Muncii la Universitatea din Genova și de Drept Procesual Penal la Școala de Specializare pentru Profesiuni Juridice a Universității din Pisa. Pentru a primi răspuns la o chestiune juridică, puteți trimite întrebările Dvs. redacției ziarului Gazeta Românească.
