In momentul în care contractezi o căsătorie în Italia eşti supus anumitor reguli prevăzute de legile italiene, şi privind bunurile din proprietatea soților. În caz de căsătorie, cu excepția unui acord diferit între soți, regimul patrimonial stabilit de lege este cel al comuniunii legalea bunurilor dar acesta, potrivit voinței soților, poate fi modificat alegând regimul de separare a bunurilor sau adoptând sistemul comuniunii convenționale.
Prin regimul de separare, fiecare bun posedat înainte de căsătorie sau achiziționat ulterior rămâne în proprietatea exclusivă a soțului.
Alegerea regimului de separare a bunurilor poate fi declarat în actul de oficiere a căsătoriei, în fața preotului sau ofițerului de stare civilă.
În cazul în care nu se declară nimic în această privință, regimul bunurilor va fi în mod automat cel al comuniunii legale.
Eventuale diferite acorduri trebuie stabilite prin act public, altfel nu sunt valabile.
Comuniunea bunurilor
Nu toate bunurile pe care le au soții, în regimul de comuniune devin bunuri proprietate a celuilat soț. Fac parte din comuniune toate bunurile care au fost achiziționate în comun sau separat de soți după căsătorie şi aparțin în părți egale soțului şi soției.
Constituieobiect al comuniunii:
– uzufructele bunurilor proprii ale fiecăruia dintre soți primite şi neconsumate;
– veniturile obținute din activitatea separată a fiecăruia dintre soți dacă nu au fost consumate;
– firme
le înființate după căsătorie şi gestionate de ambii soți. Dacă firma aparține doar unuia dintre soți înainte de căsătorie, dar apoi este gestionată de ambii soți, comuniunea priveşte numai câştigurile.
– acțiunile societăților de capital şi titlurile de stat.
Excepții
Chiar dacă este în vigoare un regim de comuniune legală, unele bunuri nu devin proprietatea comună a soților. Este vorba în esențial de bunuri personale ale soțului cum ar fi:
– bunurile al căror proprietar era soțul înainte de căsătorie;
– bunurile obținute după căsătorie prin efectul donației sau moştenirii;
– bunurile de uz strict personal ale fiecărui soțşi accesoriile acestora;
– bunurile care folosesc la exercitarea profesiei soțului, cu excepția celor destinate conducerii unei firme din proprietatea ambilor soți;
– bunurile obținute cu titlu de despăgubire a daunelor;
– pensia pentru pierderea parțială sau totală a capacității de
muncă;
– bunurile achiziționate cu prețul transferării bunurilor personale din proprietatea exclusivă a soțului.
Comuniunea convențională
Este o formă particulară de comuniune a bunurilor, modificată de soți prin act în fața notarului pentru a reglementa în mod analitic categoriile de bunuri ce trebuie sau nu supuse comuniunii. Distribuția cotelor trebuie să fie egală cu 50%.
În orice caz rămân în afara comuniunii: bunurile personale acele bunuri care sunt necesare pentru desfăşurarea unei profesii, veniturile obținute cu titlu de despăgubire a unei daune şi ca pensie pentru pierdere parțială sau totală a capacității de muncă.
Modificări şi dizolvarea comuniunii
Pe timpul căsătoriei soții pot decide să modifice regimul patrimonial al bunurilor ales la momentul oficierii căsătoriei. Noile acorduri, pentru a fi valabile, trebuie însă să fie semnate în fața unui notar.
În caz de anulare a căsătoriei, dizolvare sau încetare a efectelor civile ale căsătoriei (divorț), poate fi efectuată dizolvarea comuniunii prin distribuirea bunurilor către soți. O separare de fapt sau depunerea unei recurs la tribunal pentru cererea de separare a soților nu comportă dizolvarea comuniunii.
Av. Mascia Salvatore
www.stranieriinitalia.it