Sorin Cehan
A trecut neobservat eșecul independenților din diaspora care au sperat să poată candida la un loc de parlamentar, pentru a reduce, fie și foarte puțin, puterea dăunătoare a partidelor în colegiul 43 din străinătate. Majoritatea erau idealiști, dornici de revoluții și vendete, dornici să zdrobească orânduiala cea crudă şi nedreaptă în care diaspora a fost mereu copilul sărac, umilit, alungat de la masa deciziilor.
Niciunul nu a reușit să strângă cele 6.099 de semnături pentru susținerea candidaturii. Se șoptește că „ar fi unul” care are toate semnăturile pentru a candida independent în străinătate, dacă apare un astfel de cineva, cu siguranță semnăturile le-a furat din vreo bază de date Atlassib sau Blueair sau altele similare, pentru că nu poți strânge semnături pe ascuns, fără să se afle.
Aici se ridică un mare semn de întrebare: independenții au fost blocați pentru 6000 de semnături, în schimb partidele, toate, chiar și cele nou apărute, fără multă acoperire, toate apar cu tone de semnături.
Iată de pildă PNL, a depus, potrivit doamnei Gorghiu, 850.000 de semnături! O enormitate, ar fi trebuit ca zi de zi să vedem la toate intersecțiile din România oameni cu măsuța, pixuri și liste, care să oprească trecătorii și să-i îndemne să semneze. Având în vedere graba românilor, din zece trecători dacă semnează unul, așa că semnăturile doamnei Gorghiu au miros de cacialma. Or fi de anul trecut, or fi din baze de date de la evidența populației, în țara unde cuvântul privacy e mai puțin de o vorbă goală, în orice caz, nu par din punct de vedere logic conforme. Aici trebuie remarcat efortul public al USR de strângere de semnături. Pe față!
Oricum, nimeni nu a plâns pentru independenți, miile de asociații apolitice din diaspora sau militanții care răcnesc mereu pe Internet contra partidelor.
Vremea independenților a trecut, a venit vremea partidelor, care și-au prezentat candidații.
PNL se simte prea puternic pentru a ceda locurile eligibile unor candidați din diaspora. Cei doi capi de listă, Badea și Voicu, au comandat deja șampanie, alegerile pentru ei sunt o simplă formalitate. PNL este susținut de Iohannis, două locuri în diaspora care l-a votat cu 98% pe Iohannis le au aproape sigur.
PSD, la ora acestui text, încă se ceartă pe candidați, cert este că liderul PSD Italia și-a rupt carnetul roșu și a trecut cu arme, bagaje și susținători la PRU, partidul lui Vlad Țepeș și al naționaliștilor răgușiți.
Partidul lui Băsescu, PMP, a făcut impresie cu oameni numai din diaspora, păcat că unii sunt atât de vestiți încât nu-i va vota nimeni, notorietatea îți poate juca și feste și oricum PMP stă cu sabia pragului de 5% deasupra capului.
S-a dat o luptă dură pentru un loc pe liste, pe primul loc, singurul eligibil. Unii sunt în stare de orice pentru o nominalizare: de exemplu Aurelian Mihai, artizanul catastroficului Congres al Românilor de Pretutindeni, face salturi mortale, ne rugăm să nu pățească ceva în aceste acrobații: ales pe listele partidului PP-Dan Diaconescu (cine îți mai amintește de bietul flecar), a trecut la PNL, apoi văzând că nu e rost de un loc bun pe liste, a ajuns la PMP, dar nici acolo nu a avut spor. Acum e la ALDE, ultima etapă, deocamdată, a traseismului specific calității umane a subiectului.
Nici măcar nu a început campania și internetul geme de dezvăluiri, înjunghieri pe la spate și daturi în primire frățești, practicate în special între colegi de partid. Așa e în perioada listelor, multă agitație.
PMP și-a desemnat candidații în Diaspora, la alegerile parlamentare. Iată lista completă
