Când există perioade de criză, teama se amplifică. În special în cadrul sectoarelor cele mai vulnerabile, în cele în care oamenii se simt cel mai mult în pericol. Teama de a pierde locul de muncă, teama de a nu-l găsi după ce a fost pierdut. Tocmai în aceste momente critice, istoria ne-a demonstrat acest lucru, că teama de diferit se accentuează şi este uşor să cazi în optica căutării ţapului ispăşitor, scrie La Stampa.
Cercetări efectuate în Regatul Unit demonstrează cât a influenţat acest lucru şi victoria Brexit-ului. Propaganda a diferite formaţiuni politice s-a concentrat pe aceste aspecte, imigranţii sunt o povară în plus pentru sistemul nostru de protecţie socială, ne fură locurile de muncă.
Contribuie la PIB
Dar este aşa în Italia? Câteva date furnizate de Inps şi altele de Istat pot să ne ajute să înţelegem. Tito Boeri, preşedinte Inps, prezentând Raportul anual INPS la Camera Deputaţilor, a subliniat că imigranţii, în termeni de contribuţii sociale plătesc mai multe taxe decât primesc pensii.
De fapt, plătesc 8 miliarde de contribuţii sociale într-un an şi primesc 3, dacă se iau în considerare atât pensiile, cât şi alte prestaţii sociale. Mai exact, aduc o contribuţie netă de 5 miliarde de euro Italiei.
Cu siguranţă aceasta este o fotografie a prezentului, când încă este mic numărul imigranţilor care primesc pensie; într-o zi va fi altfel, când vor fi mai mulţi pensionari printre imigranţi.
Însă povestea migratorie la nivel internaţional ne arată că în multe cazuri contribuţiile de protecţie socială ale imigranţilor nu se traduc apoi în pensii, pentru că o parte dintre aceştia se mută din ţară, sau se întorc în a lor, şi deseori nu ajung să primească o pensie în ţara în care au plătit contribuţii ani la rând.
«Am calculat că până acum imigranţii ne-au ”dăruit” circa un punct de PIB prin contribuţii sociale din care lor nu le-au fost acordate pensii. Şi în fiecare an aceste contribuţii cu fond pierdut ale imigranţilor valoreaza circa 300 de milioane de euro», spune Tito Boeri.
Nu fură locurile de muncă
Alte date Istat dezmint un alt stereotip. Nu este adevărat că imigranţii fură locurile de muncă italienilor. Acolo unde scade numărul ocupaţilor italieni, nu creşte cel al lucrătorilor străini.
De exemplu, ocupaţii italieni pe timpul crizei s-au diminuat în industrie, comerţ, administraţie publică, educaţie şi sănătate. Numărul ocupaţilor străini a crescut în servicii adresate familiilor şi în hoteluri şi restaurante, adică în sectoare cu totul diferite. În agricultură scade numărul italienilor şi creşte cel al străinilor, însă primii scad în rândul lucrătorilor italieni autonomi, iar ceilalţi printre muncitorii agricoli. Ceea ce înseamnă că piaţa de muncă italiană continuă să menţină un caracter dual, cu o puternică şi netă separare între profesiunile italiene şi cele străine.
În sinteză, nu sunt imigranţii cauza pierderii locurilor de muncă de către italieni sau a dificultăţii lor de a găsi de lucru.
În Italia imigranţii comit de 6 ori mai multe infracţiuni decât italienii
Semnal de alarmă Istat: Italia are 4,5 milioane de persoane în sărăcie absolută
