Sorin Cehan
Ca în fiecare an, și în 2016 a avut loc la Izvoru Mureșului o întâlnire initulată pompos „Universitatea de Vară”, iar participanții s-au numit și mai pompos „cursanți”. Ca o primă observație, dacă în România toți chelnerii pun de câte-o Universitate privata, creștină sau nu, de ce nu s-ar face și o tejghea universitară de vară în august? Și așa învățământul românesc este plin de doctori în nimic, este în ton cu vremurile analfabete să ne mai batem joc puțin de ideea de învățământ. Fără intenția de a jigni pe cei care au participat, considerăm doar că Universitate de vara de trei zile seamănă suspect de mult cu masteratele lui dottore Ponta făcute prin Catania, fără știrea universității italiene trecute în CV.
Ca în fiecare an, am asistat la discuții aberante în numele diasporei, purtate de tot felul de personaje. Subiectele au fost „servite”, ca să rămânem în jargon universitar: Tema „universității de vară” de la Izvoru Mureșului a fost „Statul român și românii de la frontiera Uniunii Europene și NATO”. Înrolarea forțată a Diasporei în aceste subiecte este evidentă, ca și implicarea unor neni cu epoleți care au rămas mult în urma timpurilor. Cât de mult îi interesează pe românii din diaspora NATO?
Să începem cu rezoluția adoptată astăzi, sâmbătă 20 august, de participanți: cererea principală către Statul Român este înființarea unui minister al românilor de pretutindeni. Care să fie ordonator de credite, să aibă buget, personal, nepoți de angajat și secretare de pe la organizațiile de tineret. Ce ar putea face în plus un minister față de ce face acum departamentul pentru românii de pretutindeni? S-ar putea fura mai mult? Cu siguranță. Dar în rest, schimbarea numelui și alocarea de fonduri cu nemiluita nu ar schimba nici cu o virgulă stagnarea din mlaștina fără valuri chemată acum gestionarea diasporei.
Este sub ochii noștri, în toată indecența sa, activitatea sujbașilor statului însărcinați să se ocupe de pribegii națiunii. Dacă e să luăm doar ultimul mandat al ministrului Dan Stoenescu, am asistat la o sfidare a oricărei reguli de bună gestionare a resurselor, cu turism în grup pe bani publici pentru propăvăduirea legii votului prin corespondență, acest banc la care nu mai râde nimeni despre restituirea demnității votantului din străinătate.
Dacă mergem mai departe la citirea rezoluției, avem și confirmarea că cineva vrea să pună mâna pe bani: după ce se enunță un principiu sacrosanct, cu care nu putem să nu fim de acord (tocmai aici e perversiunea), și anume că se cere „aplicarea principiului reciprocității în materie de respectare a drepturilor minorităților naționale de către statele care au minorități pe teritoriul României”, în timp ce „comunitățile autohtone românești din jurul frontierelor României și din Balcani sunt supuse unui proces agresiv de asimilare”, ei bine, acest minister al românilor de pretutindeni să aibă un singur interlocutor: „Federația Organizațiilor Românești din Sud-Estul Europei să devină principalul partener de dialog al instituțiilor statului român”. Mărturisesc că nu am auzit de așa ceva și nu cred că foarte mulți au auzit, Federația de organizații mă duce cu gândul la FADERE, faimoasa Federație a asociațiilor de români din Europa, această carcasă goală care ocupă toate știrile despre diaspora românească, fără ca cineva să se întrebe dacă aceste asociații există și dincolo de hârtie. â
Deci Universitatea de vară, organizată de minuscula agenție de presă RGNpress și de eterna Federație a Românilor de Pretutindeni (condusă de soțul doameni de la RGNpress), vrea minister pentru finanțarea Federației ORSEE. Este un mare deserviciu făcut cauzei identității românilor din teritoriile istorice.
La fel și unirea cu Republica Moldova, pe care au pus monopol câteva grupulețe agresive, cu gândul de a stoarce profit politic și electoral. Despre unirea cu R. Moldova nu se poate discuta fără un referendum, fără o consultare populară în ambele țări. Suntem siguri că procentele celor care o doresc sunt atât de mari?
În orice caz, e un pretext bun pentru sifonat bani de la buget, în favoarea unor ong-uri de buzunar. Dealtfel, senatorul PNL Diaspora Viorel Badea a declarat explicit că e vorba de bani: „(…) Trebuie să facem ordine în instituții trebuie să schimbăm resursele, fie că este vorba de resurse umane, fie că este o vorba de o upgradare a resurselor financiare. (…)”. În opinia acestuia, „bugetele trebuie calibrate după interesul fiecărei comunități”, în acest moment cel mai important fiind „să protejăm și să promovăm identitatea românească”. Senatorul Viorel Badea a susținut că trebuie înființate și instituții noi, cum ar fi „o agenție națională pentru repatriere sau pentru reintegrare”, care să monitorizeze și să-i asiste pe românii care doresc să revină acasă și să investească în România. De asemenea, el a subliniat că este important să se reînființeze Oficiului pentru Republica Moldova. Alte instituții? Clientela politică are nevoie de posturi.
În rezoluție se mai cere înființarea unor filiale ale ICR, la Kiev și crearea unor filiale ale ICR Kiev la Cernăuți și Ismail, precum și înființarea Institutului Cultural Român la Moscova și crearea unei filiale a ICR Moscova la Sankt Petersburg. ICR Moscova va fi o acoperire mai bună pentru câțiva agenți? Cine știe. Oricum pe nimeni nu interesează filialele ICR, în afară de cei pentru care se creează posturile, în general nepoți și amante.
În rezoluție de mai vorbește despre înființarea unui muzeu virtual al românilor de pretutindeni și elaborarea de către Departamentul Politici în Relația cu Românii de Pretutindeni a unei hărți electronice a tuturor zonelor locuite de români. Alți bani frumoși. Utilitate mai puțin.
Spre finalul rezoluției, o solicitare deloc nouă, despre care s-a discutat foarte mult în diaspora: „participanții la lucrările Universității de Vară au mai solicitat creșterea numărului de deputați și senatori care să reprezinte proporțional numărul cetățenilor români din diaspora și Basarabia, dar și asigurarea unui număr suficient de secții de votare peste hotare, ținându-se cont de numărul real al cetățenilor români cu drept de vot, precum și de numărul de secții de votare organizate în scrutinele anterioare. ” Numărul de parlamentari nu poate crește la alegerile din toamnă, este prea târziu pentru modificări, deci hai să vorbim ca să ne aflăm în treabă. Cât despre creșterea numărului de secții de vot, la ce s-a mai sinucis guvernul și PNL-ul cu votul prin corespondență dacă se va ajunge tot la creșterea numărului de secții?
După 6 zile de cursuri, absolvenții Universității de vară au girat o rezoluție pe trei sferturi inutilă, pe un sfert deja spusă dinainte.
Cine a girat această pierdere de timp și de bani? Maria Ligor, Ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Sandra Pralong, Consilier de Stat care răspunde de românii de pretutindeni în cadrul Administrației Prezidențiale, Traian Băsescu, fost președinte al României, potențial candidat în diaspora, Eugen Tomac, deputat ales la Chișinău, și alții.
Președintele Iohannis a transmis, prin Sandra Pralong, un mesaj ca deobicei foarte vag și general, cu tente populiste: „Păstrarea identității românești, nevoia de a învăța și de a te ruga în limba ta, trebuie să ne preocupe zi de zi, nu doar în momente ca acesta, iar contribuția dumneavoastră este crucială deoarece reprezentați vocea comunităților de români. Cred că împreună — autoritățile prin acțiune diplomatică și dumneavoastră, reprezentanții comunităților românești prin participare civică — putem construi un parteneriat prin care să protejăm drepturile persoanelor a căror inimă bate românește.” Un parteneriat propus de emisara președintelui peste tot în lume, parteneriat care până scum, la doi ani de la începutul mandatului, nu are conținut. Deci nimic despre nimic.
Mai aplicat a fost Traian Băsescu, care a cerut ca România să nu ratifice acordul de intrare a Serbiei în Uniunea Europeană, până când această țară nu va respecta punctele din protocolul semnat cu România privind drepturilor etnicilor români din Serbia.
Eugen Tomac, adjunctul lui Traian Băsescu în PMP, a tunat și fulgerat contra conspirației pro-rusești din politica românească: „Cunosc parlamentari care trec pragul Ambasadei Federaţiei Ruse mai des decât trec pragul la biserică, mai des decât intră într-o biserică. (…) În România există oameni politici care, deşi nu o fac ostentativ, sunt extrem puternic cuplaţi la tot ceea ce înseamnă putere de decizie rusească”. Tomac a mai susținut și că „peste 80 la sută din populaţia României este de acord cu unirea României cu Republica Moldova, în schimb politicienii au o altă agendă”.
Un alt cursant pitoresc de la Universitatea de vară a fost Daniel Țecu, reprezentant al FADERE, sinonim pentru presa din România în ultima vreme cu însăși diaspora. Toate declarațiile lui Daniel Țecu, președinte peste asociații care nu există, un general fără armată, a amenințat, nici mai mult, nici mai puțin decât cu boicotarea alegerilor din 2016, dacă nu se înființează secții de vot în toate orașele din lume unde sunt comunități mari de români și dacă numărul parlamentarilor din diaspora nu va fi calculat după același algoritm precum cel din țară. Președintele FADERE, zis și „diaspora românească” a criticat faptul că ”problemele” românilor din străinătate se înmulțesc. El i-a comunicat președintelui direct 10 probleme anul trecut, dar acum numărul problemelor a ajuns la 12! Exact așa: „ I-am trimis președintelui Iohannis o listă cu 10 probleme, eu vă spun că nu mai sunt zece, nu sunt nici 9, sunt 12 probleme. Adică, are sens întâlnirea asta? Unde este greșeala? La noi, că nu punem bine problema, nu sunt reale problemele, sau la administrația României, la statul român, că nu ține cont de problemele noastre?”.
Chiar așa, are sens întâlnirea asta?
Universitatea de vară a diasporei este un instrument de presiune asupra instituțiilor publice din România, pentru obținerea de fonduri pentru o anume clientelă din România și din diaspora, dar și pentru justificarea posturilor unor tovarăși din tot felul de structuri care nu pot ieși din logica ostilității în relațiile cu vecini. Cât despre sens, Universitatea de vară produce repetenți pe bandă rulantă.
