Sorin Cehan
Niciodată relaţia dintre românii plecaţi în străinătate şi Guvernul României, oricare a fost în ultimii 26 de ani, nu a fost prea fericită. În special din motive politice. Oamenii dau, pe bună dreptate, vina pe stat, identificându-l cu politicienii, pentru lipsurile care i-au alungat din ţară. Unii dau pe Iliescu, alţii pe Năstase, Boc, Băsescu, Tăriceanu, în ultimii ani pe Ponta, şi fiecare are dreptatea lui. Ne-am fi aşteptat ca un guvern tehnic să nu devină, la rând, motiv de trântit căciula de pământ şi luat drumul pribegiei. În 2016 zeci de mii de români au emigrat, la fel ca în toţi anii precedenţi. Cu toate acestea, vina pare a fi a românilor! Ei ar trebui să lase capul în jos şi să ispăşească vreo vină colectivă?
Despre relaţia problematică dintre cetăţeni şi stat a vorbit şi secretarul de stat Petre Guran, de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, care propunea o soluţie cel puţin nefericită de rezolvare a acestei contradicţii istorice.
La masa rotundă „Libera circulație a lucrătorilor, efecte asupra familiei și societății”, desfăşurată recent la Bucureşti, Petre Guran a propus adoptarea modelului Germaniei de după război: „Mi-a venit în gând cuvântul magic prin care o societate distrusă, realmente o ţară distrusă, este vorba de Germania de după al doilea război mondial, fără oraşe, fără structură militară, de conducere, cuvântul magic care a permis societăţii să se reorganizeze şi să devină ţara înfloritoare şi primitoare din ultimii 50 de ani: Schuldgefühl, sentimentul vinovăţiei.
Nu i-a inhibat, ci i-a motivat pe germani să-şi reconstruiască societatea şi le-a permis să conştientizeze ceea ce s-a petrecut rău, adică dezastrul moral, psihologic şi social al celui de-al doilea război mondial provocat de regimul nazist”.
Poftim? Românii să-şi asume vina colectivă pentru daunele provocate de cleptocraţia de după 1989 care a alungat milioane de oameni în străinătate? Au construit românii un regim similar celui nazist şi trebuie să lase capul în jos? Comparaţia e cel puţin nefericită, dacă nu chiar aberantă.
video de la 2h.05′.15″
