Doina Butnaru, 44 de ani, originară din Focşani, a înfiinţat la Canzo, în provincia Como, o asociaţie culturală românească, care s-a extins foarte mult şi în alte regiuni ale Italiei, are peste 1000 de membri şi multe proiecte ambiţioase. Ultima întâlnire, la care au participat zeci de persoane, a fost organizată împreună cu Consulatul general de la Milano.
Am discutat cu Doina Butnaru despre motivele infiinţării, proiectele realizate şi de viitor, despre părerea sa şi a membrilor despre interacţiunea cu politica italiană şi românească.
Doina Butnaru, care au fost motivele pentru care aţi decis să înfiinţaţi asociaţia?
«O dată cu obţinerea titlului de traducător de limba română-italiană, m-am trezit în mijlocul a o mulţime de probleme pe care oamenii încercau să le desluşească din auzite, traducând greşit documentele sau bătând la uşi care nu aveau legătură cu rezolvarea cazurilor lor.
De multe ori, pierdeau mult timp şi plăteau dublu un serviciu care nu le folosea. Am început să mă interesez de documentaţia corectă care se cerea în obţinerea unor drepturi.
Încet, încet, am realizat partea slabă a faptului, că nu sunt informaţi corespunzător, nu au timp şi nu cunosc instituţiile unde trebuie să prezinte acte doveditoare, sunt exploataţi la locul de muncă, neînregistraţi în Italia, fără drepturi mai ales cele de asistenţă sanitară, etc. Aveam deja de pe atunci un grup de sprijin, ca o reţea online pe diverse grupuri. La un moment dat am zis: Trebuie să facem ceva!… Şi am construit asociaţia ca formă legală de a veni în ajutor.»
Când a luat fiinţă?
«Asociaţia culturală „La Coccinella Viola” s-a înfiinţat anul trecut în 2015, cu 3 membri fondatori, prieteni între noi. Eu sunt preşedintele. Anul acesta avem mai mulţi consilieri. Suntem o asociaţie non-profit, ne autogestionăm financiar, cu o minimă anuală a celor care doresc să ne sprijine, înscrisă legal sub denumirea de „Asociaţie Culturală pentru Protecţia şi Respectarea Drepturilor Cetăţenilor Români din Italia”. Nu am cerut niciun ajutor financiar instituţiilor româneşti, nici celor italiene. Ne-am extins relativ repede, o mare parte în provincia Como-Lecco dar şi în alte regiuni ale Italiei.»
Ce activităţi aţi avut până acum?
«Toate activităţile au legătură cu drepturile şi protecţia cetăţeanului român din Italia. Marea majoritate cer ajutor în vederea obţinerii unui loc de muncă şi prin reţeaua construită încercăm să facem posibil acest lucru. Ştim că ni se cere să se completeze adeziunea în speranţa unui astfel de ajutor. E firesc, reprezentăm o speranţă pentru mulţi.
Oferim îndrumare şi ajutor în obţinerea documentaţiei necesare legalităţii şederii pe teritoriul Italiei, am intermediat conflicte de muncă, consiliere în ceea ce priveşte raportul cu sindicatele, CV întocmite/modificate conform cerinţelor, traduceri şi legalizări ale documentelor, îndrumare către un consilier financiar, notar, avocat, contabil. De asemenea, recunoaşterea studiilor, cetăţenia italiană, înscrierea copiilor la şcoală în Italia sau România când se reîntorc.
Multe servicii şi toate acordând disponibilitate, răbdare, ascultând în detaliu orice tip de problemă şi încercând rezolvarea ei pentru siguranţă şi libertatea noastră. Primim foarte multe telefoane zilnic şi răspundem tuturor celor care ne solicită ajutorul. Nu promitem să rezolvăm orice problemă dar nu multe sunt cele nerezolvabile.Ba dimpotrivă, acolo unde sunt create tot acolo le găsim rezolvarea.»
Câţi membri are asociaţia? Ne puteţi spune câte ceva despre profilul membrilor? Ce ocupaţie au, zonele de unde sunt originari, ce profesii au etc.?
«Suntem peste 1200 în prezent, dacă ţinem cont de susţinătorii şi simpatizanţii anului trecut şi cei care s-au reînscris la începutul anului acesta. O reţea pe care ne bazăm, răspândită prin toată peninsula, inclusiv Sardegna, Sicilia. Orice membru devine parte din reţea. Eu te ajut, tu ajuţi şi împreună „Ridicăm Privirea”, aşa cum a fost numită ultima întâlnire dintre membrii asociaţiei, consulat şi sindicate italiene.
Membrii noştri sunt în majoritate cei care cred în proiectele noastre şi investesc în iniţiative. Se găsesc printre ei medici, ingineri, afacerişti, asistente medicale, psihologi, artişti. Persoane care sunt conştiente de importanţa unui punct de reper când te afli într-o ţară străină.
Ca şi categorie, cei care ne susţin financiar nu sunt cei care au neapărat nevoie de serviciile noastre, doar 20% dintre înscrişi plătesc acea cota socială prevăzută în statut. Restul membrilor care beneficiază efectiv de servicii, cu sau fără cotă, fac parte di categoria asistenţilor familiali (îngrijitoare, menajere), zidari, persoane pentru care lucrăm foarte mult venind în întâmpinarea problemelor lor de adaptare, drepturi, obligaţii dar şi a relaţiei pe care o au cu familia rămasă acasă. Zonele de unde provin? Din toată România, nu am făcut o statistică. De peste tot, aşa am învăţat şi noi unii de la alţii tradiţiile zonelor, obiceiurile şi mai ales costumul naţional românesc purtat cu mândrie de către unii dintre noi.»
Unde apar problemele cele mai mari?
«În Italia o mare parte din problemele pe care încercăm să le rezolvăm se găsesc la lucrătorii români din sud, acolo unde salariile sunt mai mici, muncă mai redusă, de multe ori încurajată „la negru”.
Oamenii ştiu că au drepturi din auzite, iar noi încercăm să îi facem conştienţi de importanţa legalităţii şi repercursiunile negative ale unui post de muncă fără contract, drepturile lor într-un posibil accident de muncă, boală, concedii, odihnă, pensie, alocaţie pentru copii, chiar şi pentru cei rămaşi acasă care beneficiază de alocaţia europeană dacă există un contract de muncă legal. Dreptul la cetăţenia italiană, la un susţinător şcolar, sănătate..etc.
Multe sunt drepturile fundamentale ale omului, multe drepturile cetăţenilor români pe teritoriul Italiei şi multe sunt acele obligaţii care îi asigură românului o şedere protejată aici. Iar noi asta facem; îi ajutăm să-şi cunoască şi eventual să dobândească aceste drepturi.»
Ce proiecte aveţi pentru viitorul apropiat?
«Unirea tuturor asociaţiilor româneşti active cu o singură finalitate; aceea de a lupta pentru drepturi şi integrare. Colaborare mai asiduă, simplificarea demersurilor cu diverse instituţii. O preocupare principală a noastră este de a crea un sistem integrat, unit şi de reformare a drepturilor, de creare o putere protectoare şi nu în ultimul rând păstrarea identităţii naţionale prin folosirea limbii române, cultura noastră, participarea activă la viaţă religioasă, locul unde se păstrează această identitate până la urmă. Proiecte şi iniţiative de determinare a acestor idei. Reîmprospătarea grupurilor de români cu persoane care nu socializau.»
Dar cele pe termen mai lung?
«Să ne extindem o reţea mult mai mare şi eficientă, să colaborăm intens cu toate consulatele, sindicatele, să deţinem mai mulţi reprezentanţi zonali, filiale ale asociaţiei reprezentanţe prin persoane active, serioase şi să nu uităm de unde venim.»
Ce probleme aţi întâmpinat, chiar dacă v-aţi înfiinţat de puţin timp?
«La începutul înfiinţării noastre, am avut parte de suspiciuni în ceea ce priveşte activitatea noastră, invidie şi multe „beţe în roate”. Ironia sorţii, noi ne ocupăm de drepturile românilor şi încercau să ne denigreze exact ai noştri. Apoi am primit multe telefoane de la persoane care se autodeclarau reprezentanţi ai diasporei care vroiau să ne lipim de anumit partid, telefoane nu pentru vreun proiect de lege, o iniţiativă ci doar în scop politic sau nevoia de confirmări. Discuţii interminabile şi neprofesionale. Am tăiat dialogul cu astfel de persoane şi am cerut chiar la nivel înalt să fim informaţi cine ne reprezintă cu adevărat. Cerere rămasă fără niciun răspuns până astăzi.
În ceea ce priveşte comunitatea, oamenii sunt sceptici şi ne consideră o asociaţie culturală care oferă spectacole, prezentări de carte. Noi avem un cu totul alt statut şi vom câştiga încrederea în timp aşa cum e şi firesc. Prin realizările noastre, fapte nu prin dialoguri interminabile pro sau contra pe grupuri.
Noi considerăm că e important să avem persoane de referinţă serioase în diaspora, alese în baza profesionalităţii şi competenţei lor. Persoane care au un scop unic faţă de români: Acela de protecţie. Nu dorim să fim văzuţi ca o comunitate vulnerabilă folosită doar în campanie electorală ci că şi cetăţeni români respectaţi la justă noastră valoare şi ale căror drepturi se respectă.»
Ce părere aveţi despre participarea românilor din Italia la alegerile locale din Peninsula? E un mod de integrare?
«Este foarte importantă participarea noastră la viaţă politică, administrativă a localităţii de rezidenţă.
Pentru că cei aleşi prezintă proiecte pentru comunitate, implicit pentru noi. Chiar şi construcţia unui parc e importantă pentru viaţă noastră în acea zona. Este corect ca noi să avem ceva de spus, e o obligaţie şi un drept să votăm. E ţară în care ne creştem copiii, unde ne trăim existenţa, unde respirăm, achiziţionăm o casă, ne educăm copiii, etc.
Este adevărata democraţie până la urmă. Putem să alegem şi să indentificăm cine propune proiectele pentru locuitori, pentru emigranţi, proiecte prin care nu ne simţim străini. Este un mod de integrare deoarece eşti participant, egal tuturor locuitorilor şi ai şanse.
Considerăm că românii sunt abandonaţi cam peste tot. Nu sunt mulţi cei care caută să reunească grupuri de persoane, făcându-se cunoscuţi şi oferind servicii. Noi am reuşit prin simplitate, determinare şi seriozitate să creem o masă unică pentru socializarea lor făcându-i participanţi cu ideile, doleanţele lor. Mulţi români, dacă au un serviciu, o casă şi nu au nevoie de nimic se închid în lumea lor fără să dorească să se alăture unui tip de grup. Alţii consideră că având amici români vor fi păcălit sau dezamăgit şi îi evita. Noi am identificat şi ajutat astfel de persoane. Acum fac parte din grupul nostru şi participă intens la iniţiativele noastre, bucuroşi fiind de noi cunoştinţe, socializare culturală până la urmă. Îi facem să înţeleagă că împreună suntem o forţă şi în baza experienţei lor putem simplifică problemele cu care ne confruntăm.»
Dar despre interacţiunea cu politica din România, ce părere aveţi? Chiar e necesară?
«Cred că la această întrebare am răspuns mai devreme. Cred că Guvernul României ar trebui să identifice persoane care pot să aibă un cuvânt de spus în raport cu guvernul republicii italiene,consiliul regional şi cel provincial italian, oameni care să reprezinte o comunitate şi care să deservească nevoile cetăţenilor români prin proiecte valide, legi, colaborări, acorduri…etc., să nu ne pierdem oportunităţile datorită unor aleşi nepregătiţi şi fără strategii politice importante. Dacă nu se vor găsi aceste persoane dispuse a lasă privilegiile şi a lupta pentru noi, românii, cu siguranţă participarea românilor la viaţă politică va scădea considerabil. Oamenii sunt sătui de vorbe, au învăţat să pretindă, vor fapte, oameni cu prestanţa şi verticalitate.
Pentru ca românii să participe la viaţă politică românească trebuie ca reprezentanţii lor aleşi sau trimişi de guvern să fie permanent activi şi implicaţi în viaţă comunităţii. Să colaboreze cu asociaţiile recunoscute având ca obiective protejarea şi sprijinirea românului din străinătate, să creeze direcţii de acţiune comună, condiţii de certitudine în detrimentul unor situaţii evazive în ceea ce priveşte legislaţia şi drepturile.
Noi, ca asociaţie, am declarat că nu vom lua niciodată în consideraţie un reprezentant care îşi prezintă interesele doar înainte de alegeri fără o activitate asiduă şi succese în interesul nostru, al românilor.»
Andi Rădiu
CITEȘTE ȘI:
Ambasadoarea în ie, misiune eşuată
”Românii din Torino au nevoie de casă și muncă stabilă”, din programul lui Mihai Tancău
Cristian Măreţu, un chef cu gândul la stele Michelin: ”Italia e o ţară cu o gastronomie incredibilă”
