Deşi suntem o ţară în care aproximativ un milion de oameni care nu au loc de muncă, iar absolvenţii nu au unde să se angajeze, patronii se plâng că vor să facă recrutări, dar nu au pe cine să angajeze.
Astfel, potrivit celui mai recent studiu Manpower, peste jumătate dintre angajatorii din România întâmpină dificultăţi în ocuparea posturilor vacante, în principal din cauza lipsei de experienţă a candidaţilor, iar cel mai greu de găsit sunt muncitorii calificaţi, inginerii şi persoanele pentru funcţiile de conducere. Cu un procent de 53% dintre angajatori care nu au de unde alege când vor să facă recrutări, România se clasează peste media globală la acest capitol, respectiv de 34%.
Printre angajaţii cel mai greu de găsit se numără muncitorii calificaţi, inginerii, dar şi persoanele care să ocupe funcţii de conducere. Angajatorii mai spun că le este greu să găsească pe piaţa muncii şi mecanici, personal din domeniul financiar şi contabil, bucătari, directori de vânzări, maşinişti/operatori maşini, operatori producţie şi muncitori necalificaţi.
„În comparaţie cu rezultatele studiului din 2010, în clasamentul cu poziţiile cel mai greu de acoperit, poziţia «ingineri» a coborât de pe primul pe al doilea loc, în timp ce muncitorii calificaţi au urcat pe primul loc în topul pe România. Spre deosebire de rezultatele de anul trecut, managerii/funcţiile de conducere au fost menţionate de mai mulţi angajatori, urcând pe locul trei faţă de poziţia a cincea ocupată cu un an înainte”, arată Manpower.
Principalul motiv pentru care angajatorilor le este greu să găsească cei mai buni salariaţi în piaţă este lipsa experienţei, indicate de aproape 30% dintre respondenţi. Alte motive sunt lipsa acută de candidaţi disponibili în piaţă, dar şi deficitul de abilităţi practice şi tehnice în rândul candidaţilor.
La nivelul ţărilor din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa (EMEA), poziţiile cel mai dificil de acoperit sunt cele de muncitorii calificaţi, de tehnicieni şi de ingineri.
După România, angajatorii din Turcia (48%) şi Elvetia (46%) întâmpină de asemenea dificultăţi în identificarea de personal talentat, în timp ce angajatorii norvegieni, cei irlandezi şi cei polonezi înregistrează cele mai scăzute procente ale deficitului de talente, cu 9%, 5% şi respectiv 4%.
