Alina Catrinoiu este o româncă ce trăieşte la Ragusa de ani de zile. Dacă nu ar avea părul blond şi un uşor accent străin, ar putea fi confundată cu o ragusană, având în vedere că este perfect integrată în acest oraş care este de-acum al său şi că a devenit un important punct de referinţă pentru viaţa culturală locală, scrie Ragusa News, într-un superb articol semnat de Anna Terranova.
Cum aţi sosit în Italia şi cum a fost să începeţi o nouă viaţă aici?
„Am avut dintotdeauna o pasiune pentru Italia, mă fascina mult şi am învăţat limba înainte de a sosi. Când am decis în 2003 împreună cu nişte amici să facem o călătorie în Italia de Anul Nou, din întâmplare am ajuns la Siracusa şi acolo l-am cunoscut pe băiatul care într-o zi avea să-mi devină soţ. Nu a fost uşor să mă mut: a trebuit să părăsesc agenţia de publicitate pe care o înfiinţasem, în afară de familie, bineînţeles.
Odată sosită la Siracusa am încercat să reconstruiesc ceea ce am lăsat în urmă şi am deschis o agenţie de publicitate care curând s-a îmbarcat în ceea ce a fost primul meu proiect editorial, Inout, pe care am decis să o închidem când m-am mutat la Ragusa din motive de familie”.
„Am decis”: pe cine aveaţi alături în această experienţă?
„La Siracusa l-am cunoscut pe acela care a devenit un adevărat punct de referinţă, cantautorul Carlo Muratori. Cu el împărtăşesc iubirea pentru Sicilia şi dorinţa de a da vizibilitate frumuseţii sale. Astfel, după experienţa din Siracusa, am înfiinţat o firmă mai complexă, o editură bine înrădăcinată în teritoriu, Phoenix Media, şi o nouă revistă distribuită în întreaga regiune (în curând şi în afara ei), numită Le Fate (Zânele).
El a fost cel care a ales numele şi mie mi-a plăcut imediat datorită dublei sale valenţe: cea legendară, cu care sunt infuzate tradiţiile, culorile şi poveştile Siciliei, cu personajele sale graţioase şi visătoare. „Fate” (Faceţi) este în acelaşi timp şi o invitaţie de a face, de a nu te limita la a spune ci de a realiza, astfel că revista este împărţită pe microarii precum faceţi spectacol, faceţi muzică şi în unele cazuri… faceţi loc!”.
Cum a fost reacţia ragusanilor faţă de cineva, provenit din afară, care îi invita să-şi descopere propriile origini?
„Optimă, am fost primită foarte bine şi chiar am găsit amici şi colaboratori deosebiţi. După mine, este important modul în care acţionezi: dacă te comporţi ca şi cum ai fi parte a unui loc, acesta te acceptă. Dacă alegi un oraş în care să trăieşti, acesta trebuie ajutat să crească, trebuie să participi la viaţa sa în mod activ: lumea răspunde în mod pozitiv. Integrarea trebuie să fie bilaterală. Este puţin precum o colaborare între colocatari: nu contează dacă unul stă cu chirie şi altul e proprietar, toţi trebuie să contribuie”.
Într-o perioadă în care publicistica este în plină criză şi presa scrisă pare să se îndrepte către extincţie care este provocarea Le Fate care, dimpotrivă, se dezvoltă şi se extinde şi în alte domenii?
„Cu revista ne-am străduit să rămânem pe hârtie însă am creat şi versiunea online. Când a trebuit din motive de costuri să ridicăm preţul revistei tipărite, vânzările chiar s-au dublat. În plus, pentru a ne autofinanţa am creat cu motto-ul „trezeşte mintea”, capsule şi gustări cu brand-ul nostru, ale căror vânzare ne permite să acoperim cheltuielile.
Nu este adevărat că oamenii nu mai citesc, sunt mulţi care o fac însă este nevoie să-i stimulezi: acum ne concentrăm în special pe tineri, cu o rubrică care se numeşte „cel mai bun tineret” şi cu cafeneaua literară, care este un rezervor de evenimente culturale de orice tip”.
Le Fate este şi editură. Pe timpul celei de-a doua ediţii Lib(e)ri, a fost prezentat cel de-al doilea efort editorial al dvs., cartea „Panza e assenza” (Burta şi absenţa) a lui Carlo Blangiforti, care urmează lucrării „Bestiario Ibleo” (Bestiariu sicilian). Le Fate pare să se concentreze mult pe tradiţiile locale, de ce?
„Este important să redescoperim atât identitatea siciliană cât şi bagajul său de tradiţii: cea de-a treia publicaţie a noastră, aşteptată în lunile următoare, va fi dedicată miturilor şi legendelor siciliene, încredinţate benzilor desenate ale Brunei Fornaro. Suntem foarte des atât de acaparaţi de rutina cotidiană încât pierdem din vedere ceea ce este important pentru îmbogăţirea sufletului.
După mine ar trebui să se reînceapă de la şcoli: tinerii sunt foarte receptivi şi cu multă dorinţă de a participa. Îi subevaluăm când de fapt ar trebui să ne amintim cât eram de înţelepţi la vârsta lor”.
