Salariile mici şi nemulţumirile legate de condiţiile precare de muncă din spitalele româneşti sunt principalele motive pentru care ne pleacă medicii în clinicile din străinătate. Ce găsesc aceştia în afara graniţelor? Tot confortul din punct de vedere al desfăşurării muncii şi, poate cel mai important, remuneraţii de mii de euro anual.
Având în vedere dorinţa cadrelor medicale din România de a merge la clinicile din străinătate, agenţiile de recrutari abundă acum în oferte atât pentru medici, cât şi pentru asistenţi medicali. La mare căutare sunt şi asistenţi medicali.
Povestea unui pediatru român
Veniturile unui pediatru român se rotunjesc practicând medicina atât în România, cât şi în Vest: în timpul săptămânii lucrează într-un spital românesc, în unele week-end-uri, face gărzi în spitalele belgienilor, relatează evz.ro.
Medicul Irina H e un om „călit” prin clinici străine. A lucrat ani de zile în Belgia, în spitale bine dotate, pline de reguli bine puse la punct şi învăluite de calmul care apare când ştii că ai la îndemână tot ce oferă medicina modernă.
Acum s-a întors acasă, unde, de multe ori, unui medic normal îi vine să-şi ia câmpii. Aplică însă, ca un fel de asigurare, un sistem ciudat de muncă. „Sunt cu un picior în Belgia”, spune zâmbind. O dată la două luni, când belgienii o cheamă, Irina lasă deoparte spitalul românesc şi, în zilele ei libere, ia avionul ca să facă gărzi de week-end în Belgia.
Două lumi diferite
Aventura Irinei cu Belgia a început prin 2002, înainte ca UE să prindă şi România pe harta extinsă. Pe atunci, prin spitalul din oraşul belgian unde a lucrat nu călcase încă picior de medic român. Acum poţi umple cu ei o clinică mai micuţă, dacă îi aduni la apel.
„Existenţa ei belgiană”, după cum o numeşte Irina, a avut două părţi: prima ca rezident, doi ani. Alţi doi ani petrecuţi printre străini au urmat după o primă revenire în România, pentru examenul de specialist. Şi mai e experienţa de acum, prin care, chiar dacă e angajată cu normă întreagă în România, munceşte ca „medic înlocuitor”, de week-end. În Belgia. Face asta de peste un an deja. Îşi ia zile libere de la spitalul românesc la care lucrează şi, oricât de obositor ar fi, cam o dată la două luni, Irina ia avionul şi zboară la Bruxelles.
E clar şi un avantaj financiar. Câştigi cam 800 de euro după garda de weekend din Belgia. Din care însă plăteşti impozit acolo, iei biletele de avion, de tren, un sandviş. Şi mai e ceva, dincolo de bani. Se simte foarte bine de fiecare dată când intră în spitalul belgian. E un soi de terapie.
Diagnosticul sănătăţii româneşti
Dacă ar fi să dea un diagnostic la problema plecării medicilor, Irina ar adăuga totuşi, pe lângă bani, şi o componentă a mentalităţii românilor. Sunt destui în România care nu realizează prin ce trece un medic român într-un spital românesc. Uneori ai parte de momente suprarealiste. De exemplu „când îţi vin ţiganii în spital şi încep să bată cu pumnul în masă să le dăm pacientul sau că vor aia sau cealaltă. Sau când îţi impun părinţii metode de tratament”.
La români „doctorul e şi el cineva pe-acolo”, în străinătate „doctorul are o poziţie”. „Se simte de când te duci la bancă, de la creditul pe care ţi-l acordă, de la cum îţi vorbeşte directorul de spital sau şeful de secţie, până la omul pe care îl tratezi. La noi respectul ăsta a dispărut de mult”, crede Irina. Azi, gândurile ei sunt îndreptate tot spre cariera din Belgia. „Aş vrea să mă întorc. Nu ştiu când, cum. Dacă nu se schimbă nimic aici, în România, şi e din ce în ce mai tristă viaţa de medic şi mai obturată de diverse chestii, financiare, morale… O să evadez la un moment dat din nou”, spune doctorul. Nu există comparaţie între gărzile de aici şi cele pe care le face în Belgia. Aici, „pentru că e închis jumătate de judeţ şi nu există alte spitale”, spune Irina, „pentru că nu există centre de permanenţă sau nu se consultă nicăieri de sărbători, îţi vin câte o sută-două sute de oameni la consult în 24 de ore”.
„Acolo sănătatea nu e gratuită”
„Nu ştiu cine ia şpagă la noi. Şpagă ce înseamnă? Bani? Sau că ţi se dau cinci ouă înainte Paştelui? Asta înseamnă şpagă?”, ridică Irina H. Întrebarea atunci când vine vorba de marele reproş adus medicilor din România. Spune că de condamnat sunt cei care cer şpagă. „Eu una n-am cerut. Dacă am primit un buchet de flori sau zece ouă, e OK. Niciodată n-am refuzat. Dar n-am cerut”, spune medicul.
În Belgia nu se dă şpagă. Medicii primesc bomboane şi sticle de şampanie la sfârşitul tratamentului însă. Şpagă în bani, niciodată. Consultaţiile se plătesc pe loc. }i se rupe chitanţă. Înainte de a intra în cabinet sau chiar în cabinet. „Există un triaj, o recepţie, ţi se face un bon pentru medic pe care îl plăteşti pe loc sau îţi vine acasă după un timp. Dar sunt oameni care plătesc pe loc pentru că preferă să închidă chestia asta. }i se întoarce apoi, ţi se rambursează de la casa lor de asigurări. Pentru că dacă nu plăteşti pe loc, se mai pot încurca hârtii etc. Deci, acolo sănătatea nu e gratuită! La noi aştepţi să-ţi dea totul gratis. La belgieni sistemul sanitar e bine pus la punct. Au un sistem semi-privat”, explică medicul.
Astărăstoae: Medicii pleacă pentru că nu sunt apreciaţi
Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor, este de părere că cel mai mare pericol pentru sistemul sanitar actual este depopularea acestuia de cadre calificate. Vasile Astărăstoae este de părere că medicii pleacă în străinătate şi pentru că munca lor nu este apreciată.
“E nevoie de o campanie de conştientizare a opiniei publice. Dacă societatea se va comporta aşa cu medicii, îi va determina să plece şi atunci societatea va avea de pierdut şi nu medicii”, a declarat Astărăstoae. “În toate ţările, medicii sunt respectaţi. Cei care blamează acum medicii vor ajunge să meargă la mama Omida. Să nu credeţi că în toate ţările sunt medici excepţionali, au medici cu o pregătire medie, unii mai performanţi, alţii mai puţin performanţi, dar societatea îi respectă”, spunea medicul în urmă cu ceva timp. Preşedintele Colegiului Medicilor din România susţine că medicii nu rămân în ţară în primul rând din pricina lipsei de dotări în spitale şi universităţi, dar şi din pricina veniturilor scăzute.
