Sorin Cehan
Mai mulţi români au protestat la Padova, în faţa celui mai mare teatru din oraş, pentru că nu şi-au primit salariile pe mai multe luni. Până nu demult au lucrat la o cooperativă care se ocupă de spectacole. Contractele lor erau false, iar patronii (marocani) le dădeau banii cu sughiţuri. Nici vorbă de contribuţii plătite la asigurările sociale pe perioada cât au muncit. Unul dintre grevişti, Gabriel Untea, ne-a declarat că a ajuns să doarmă pe stradă, deşi are de luat de la cooperativă 18.000 de euro.
Oamenii vin în Italia să muncească şi aici condiţiile nu sunt din cele mai bune. Criza înrăutăţeşte relaţiile de pe piaţa muncii, iar oamenii ajung pe drumuri. Dacă ar avea o alternativă în România, s-ar întoarce. Dar nu au.
Festivismul legat de diaspora şi de fericirea de a fi emigrant român cu drept de vot a ajuns să ascundă adevărata faţă a emigraţiei, tristă şi exploatată, făcută din sacrificii şi lacrimi.
Diaspora parcă a uitat de unde a plecat şi de ce a plecat. Există aproape 200 de asociaţii româneşti în Italia, se vorbeşte de 800 în toată diaspora, care se limitează să se îmbrace în ie şi să fluture steaguri, ploconindu-se la un departament sau altul pentru spectacole sau ceva bani de proiecte irelevante. Nimeni nu vorbeşte despre muncă. Asociaţiile, până la urmă, sunt entităţi private, iar pe reprezentativitatea lor clamată nu mai dă nimeni doi bani. Dar există instituţii care ar putea să intervină. Parlamentari de diaspora, diplomaţi, tehnocraţi… Roagă-te să nu ajungi să ai nevoie să te apere ei.
Greva românilor de la cooperativa Arte Service, Padova: ”Vrem să fim plătiţi!”
Gabriel Untea stă de o săptămână pe străzi: ”Am de primit 18.000 de euro”
După ce au votat „cum trebuie” în 2014, românii din diaspora nu prea mai sunt utili până la următoarele alegeri. Există deja tendinţe de demonizare a lor, dacă merge ceva rău în România, se dă vina pe „căpşunari” şi pe „badante”.
Perspectiva unui alt fel de relaţie dintre diaspora şi România a dispărut. Realitatea crudă este acolo, în mijlocul greviştilor de la Padova care nu şi-au luat banii de câteva luni. Pentru că nu-i poate apăra nimeni de acasă, jurisdicţia este cea italiană. Iese la iveală minciuna conform căreia viaţa lor în străinătate ar putea depinde de Bucureşti. În loc să încerce să îşi consolideze viaţa lor italiană sau germană sau japoneză, fiecare pe unde e, şi să prindă rădăcini şi puteri, se lasă ameţiţi de fumul de mici şi de promisiunile electorale din România. Totul e bine până se termină prost. Până ajungi pe stradă.
A fost o mare performanţă atragerea românilor din diaspora în capcana cu tricolor. Au uitat de unde au plecat, au uitat şi unde au ajuns şi au acceptat uniformele de patrioţi distribuite cu mărinimie de gestionarii catastrofei în care se zbate România. Dar fiecare ar trebui să ştie că e pe cont propriu, aşa cum sunt protestatarii de la Padova.
