După ce în ultimii ani mai mulţi producători străini au deschis în Transilvania mai multe fabrici, toată mâna de lucru calificată a fost angajată, iar şomajul a ajuns la cote minime. Aşa că doritorilor din zonele sărace li se oferă, pe lângă salariu, cazare şi două mese pe zi. Însă, în România migraţia internă a forţei de muncă este foarte redusă. De obicei este limitată la zone restrânse. Locuitorii din oraşele mici acceptă să plece la muncă la câţiva zeci de kilometri în oraşele mari din apropiere. Dar, când vine vorba să se mute în celălalt capăt al ţării sunt reticenţi şi, în multe cazuri, preferă să stea acasă chiar dacă sunt şomeri.
Studiile realizate în ultimii ani arată că mai bine de jumătate din populaţie şi-ar părăsi oraşul de domiciliu în schimbul unui loc de muncă mai bun. Însă puţini chiar ajung să se mute, ceea ce înseamnă că restul nu consideră ofertele de muncă din alte zone ale ţării suficient de convingătoare.
Şi nici măcar lipsa unui loc de muncă nu este un stimulent suficient pentru părăsirea oraşului. Companiile din industria auto din Transilvania şi Banat au mii de posturi pe care încearcă să le ocupe cu forţă de muncă relocată din judeţele cu un şomaj ridicat. Salariile pe care le oferă variază între 1.000 şi 1.500 de lei pe lună, dar se lovesc de reticenţa forţei de muncă. Sunt oameni dispuşi să se angajeze în străinătate pe salarii mici pentru ţările în care ajung decât să se angajeze în România.
Ca să convingă forţa de muncă să rămână în ţară sau să se întoarcă din străinătate, unele companii IT deja au început să ofere salarii occidentale.
„Am ajuns la un moment de cotitură în care putem să ne permitem să îi chemăm pe tinerii noștri de afară să aibă o opțiune de a se întoarce în țară la un salariu decent. Credem că am ajuns cu industria IT din România la un nivel acceptabil”, a declarat pentru Digi24 Valentin Mureșan, managerul unei companii IT.
Pentru că salariile sunt cele care influenţează cu adevărat migraţia forţei de muncă. Bucureştiul este singurul oraş care a reuşit de-a lungul timpului să atragă angajaţi din toate colţurile ţării. Este un oraş scump, dar în care salariile sunt mari şi oportunităţile de angajare foarte variate. Clujul şi Timişoara ar putea deveni la fel de atractive precum Bucureştiul pentru angajaţii dispuşi să se mute, însă nu trebuie să descurajeze forţa de muncă printr-o creştere a costurilor vieţii mai rapidă decât creşterea salariilor.
Imediat după intrarea României în Uniunea Europeană, reprezentanţii Băncii Naţionale a României spuneau că migraţia internă a forţei de muncă este redusă din cauză că jumătate din totalul investiţiilor străine atrase de România ajung doar în Bucureşti. Între timp şi marile oraşe de provincie au început să atragă companii străine.
