Claudiu Stănășel, vicepreședinte al Consiliului Local Prato din Italia și membru al partidului Lega, și-a exprimat public opoziția față de „ius scholae” – o propunere legislativă care ar facilita obținerea cetățeniei italiene de către copiii străini care finalizează un ciclu școlar în Italia. Stănășel, originar din România și stabilit în Italia de la vârsta de 6 ani, a obținut cetățenia italiană printr-un proces îndelungat și consideră că cetățenia trebuie „câștigată” prin eforturi, implicare și participare activă în comunitate. Redăm mai jos scrisoarea sa adresată publicației „La Verità”.
Scrisoarea lui Claudiu Stănășel: „Ca român, mă opun ius scholae”
Domnului director Maurizio Belpietro
«Mă numesc Claudiu Stănășel și am onoarea de a ocupa funcția de vicepreședinte al Consiliului Local Prato, oraș pe care îl consider acasă de peste douăzeci de ani. Originar din România, am venit în Italia alături de familie la vârsta de șase ani, parcurgând un drum anevoios pentru a deveni cetățean al acestei minunate țări. Data de 2 martie 2023 reprezintă o etapă esențială în viața mea: după ani de eforturi și sacrificii, am obținut în sfârșit cetățenia italiană, un obiectiv pe care îl voi prețui mereu cu mare mândrie. Pentru mine, a fi cetățean italian nu este doar o formalitate, ci recunoașterea unei legături profunde, obținută printr-un drum lung, conștient de faptul că cetățenia înseamnă mai mult decât un simplu document; este un angajament față de o comunitate.
Din această perspectivă, îmi exprim îngrijorarea și dezacordul cu privire la recentele propuneri politice care urmăresc transformarea cetățeniei într-un drept automat. Mă refer aici la măsuri precum „ius soli” (dreptul de cetățenie prin naștere), „ius scholae” (dreptul de cetățenie prin educație), „ius culturae” și „ius Italiae”. În calitate de străin care și-a obținut cetățenia abia anul trecut, îmi permit să exprim unele dubii față de aceste propuneri, care, deși par incluzive, trădează o oarecare superficialitate și demagogie.
Este esențial să recunoaștem că cetățenia este mult mai mult decât un simplu pașaport. Aceasta reprezintă o legătură profundă cu cultura, cu structura socială și economică a țării. A deveni parte integrantă a unei comunități implică nu doar beneficierea de avantajele acesteia, ci și asumarea responsabilităților. Personal, am înfruntat fiecare obstacol cu angajament, demonstrând prin acțiunile mele zilnice că merit această apartenență. Fiecare etapă din drumul meu spre cetățenie a fost o ocazie de a întări legătura mea cu Italia.
Prin urmare, inițiativele precum „ius soli” sau „ius scholae” riscă să golească de sens cetățenia, reducând-o la un automatism lipsit de un drum real și de implicare.
„Ius soli” este, de altfel, una dintre propunerile cele mai controversate și pe bună dreptate. Aceasta prevede acordarea cetățeniei oricui se naște pe teritoriul italian, indiferent de legătura efectivă cu societatea. Deși principiul de bază poate părea simplu, realitatea este mult mai complexă. Italia nu este pur și simplu un teritoriu; este un ansamblu de valori și tradiții care cer o participare reală la comunitate. Acordarea automată a cetățeniei celor născuți aici, fără a ține cont de contextul familial și social de apartenență, riscă să transforme țara noastră într-o destinație pentru „turismul de naștere”, unde cetățenia este percepută doar ca un avantaj.
O altă propunere care ridică semne de întrebare este „ius scholae”, care urmărește să ofere cetățenia minorilor străini care finalizează un ciclu școlar în Italia. Deși educația este un instrument important de integrare, nu poate fi singurul criteriu pentru obținerea cetățeniei. Școala este fundamentală, dar nu poate înlocui o implicare reală în viața comunitară. Mulți tineri, deși frecventează școlile italiene, pot trăi izolați și nu împărtășesc valorile fundamentale ale țării. Reducerea cetățeniei la o simplă formalitate legată de finalizarea unui parcurs școlar ar submina semnificația acesteia.
Proiectele de „ius culturae” și „ius Italiae”, care doresc să acorde cetățenia celor care demonstrează o legătură culturală cu Italia, prezintă, la rândul lor, provocări. Definirea a ceea ce înseamnă să fii „cultural italian” este o chestiune complexă și subiectivă. Riscăm să creăm cetățeni de „categoria a doua”, atribuind cetățenia pe baza unor criterii vagi și subiective, mai degrabă decât pe fundamente concrete.
Ca răspuns la aceste propuneri, vreau să prezint o viziune alternativă, bazată pe experiența mea și pe provocările cu care m-am confruntat. Cred cu tărie că legea actuală, deși perfectibilă, garantează un echilibru între integrare și apartenență. Totuși, există loc de îmbunătățiri. Propun câteva măsuri concrete pentru a face procesul de obținere a cetățeniei mai echitabil și mai accesibil:
- Reducerea timpilor de așteptare. Accelerația procesului fără a compromite controalele este esențială pentru a stimula atașamentul față de Italia.
- Simplificarea birocrației. O reformă care să clarifice și să facă mai transparentă procedura.
- Cetățenia gratuită. Accesul la cetățenie nu ar trebui să devină un privilegiu economic.
- Valorificarea meritelor și a angajamentului civic. Încurajarea activităților de voluntariat și a implicării active în viața socială și culturală a țării.
Cetățenia italiană trebuie să rămână un obiectiv care se câștigă prin angajament și dăruire, mai degrabă decât un drept automat. Experiența mea m-a învățat importanța respectării acestui proces, deoarece doar printr-o integrare profundă poți înțelege cu adevărat ce înseamnă să fii italian.»
Ce este „Ius Scholae”?
„Ius scholae” este o propunere legislativă care ar permite copiilor străini să obțină cetățenia italiană după finalizarea unui ciclu școlar în Italia. Aceasta presupune că educația primită în școlile italiene este un criteriu suficient pentru integrarea copiilor în comunitatea italiană, acordându-le astfel cetățenia. Deși această propunere este privită ca o metodă de facilitare a integrării, există critici care consideră că cetățenia nu ar trebui să fie automată și că este nevoie de mai mult decât educație pentru a dobândi un sentiment profund de apartenență culturală și socială.
