Brandul de modă Giorgio Armani vinde unul dintre modelele sale de genți cu aproximativ 1.800 de euro în magazine. Dar cât costă cu adevărat această geantă Armani? Și cine o produce de fapt? Iată ce a dezvăluit operațiunea carabinierilor care a dus la administrarea judiciară a firmei Giorgio Armani Operations Spa.
Cât costă cu adevărat această geantă Armani?
De câte ori, trecând prin fața unei vitrine a unui brand de modă, precum Giorgio Armani, am făcut ochii mari văzând prețul unei genți sau al ochelarilor de soare… Dar care este de fapt „prețul de producție” al acelui produs scump? Acum totul a fost dezvăluit de cea mai recentă operațiune a Unității Inspectoratului Muncii din Comandamentul Carabinieri din Milano în investigațiile care au dus la închiderea unor ateliere chinezești din Lombardia, unde au fost produse – în subcontractare neautorizată – unele dintre accesoriile marca Giorgio Armani.
Tribunalul din Milano a aplicat vineri, 5 aprilie, pentru Giorgio Armani Operations spa „administrarea judiciară”: compania controlată în întregime de Giorgio Armani Spa nu este cercetată, dar va fi sprijinită în gestionarea relațiilor cu toți furnizorii deoarece procurorul a considerat că lipsa controalelor i-a facilitat „în mod vinovat” (și, prin urmare, nu voluntar) pe cei acuzați de exploatare.
Exploatarea lucrătorilor
Din investigații, militarii au reușit să urmărească un model general de exploatare a lucrătorilor din companiile care obțin subcontractare neautorizată de la furnizorii marilor branduri de modă. Exploatare și sistem pe care carabinierii le-au rezumat într-un grafic care evidențiază prețurile de producție și de vânzare ale genților fabricate în halele milaneze care au intrat acum în anchetă. Dar cât costă cu adevărat această geantă? Și cine o produce de fapt?
Brandul de „alta moda”, în acest caz cel al lui Giorgio Armani, vinde unul dintre modelele lor de genți cu aproximativ 1.800 de euro în magazine. Productia a fost incredintata, prin firma contractanta interna, unor firme contractante italiene. Acestea însă, la rândul lor, au subcontractat producția altor companii, de data aceasta chineze. Firmele italiene care au ajuns în vizorul Parchetului sunt Manifatture Lombarde srl cu sediul în zona Milano și Minoronzoni srl din Bergamo.
► Daniela, îngrijitoare la Barga, n-a mai suportat exploatarea: «L-am dat în judecată pe angajator»
În detaliu – după cum relatează judecătorii în decretul administrării judiciare – mecanismul de achiziție este următorul: în contractul dintre Manifatture Lombarde srl și Giorgio Armani Operations spa a reieșit că, odată ce compania de brand de modă „primise și aprobase prototipurile și mostrele” a contractat lucrarea firmei milaneze „care nu dispune de organizarea de afaceri adecvata pentru procesarea comenzii primite, intrucat nu dispune de departament de productie, personal sau utilaje adecvate. Este o consecinta fireasca ca firma contractanta va face utilizarea propriei rețele de subfurnizori pentru producția de masă, dictându- le costurile de producție și timpii de livrare .” Și în acest caz concret, subcontractele neautorizate au fost atribuite unor fabrici chinezești.
Potrivit judecătorilor, de fapt, referindu-se la o schemă mai largă: „Compania furnizor are doar nominal capacitate de producție adecvată și poate concura pe piață doar prin externalizarea comenzilor către fabrici chinezești, care reușesc să reducă costurile recurgând la „folosirea de muncă neregulară și clandestină în condiții de exploatare”, scrie Fanpage.
Așadar, geanta care se vinde în magazinele brandului de înaltă modă cu 1.800 de euro este în schimb produsă la un cost de 93 de euro. Suma pe care firma subcontractantă neautorizată o vinde apoi firmei subcontractantă autorizată care, la rândul ei, o vinde către firma contractantă internă cu 250 de euro. Până la creșterea prețurilor care face ca prețul să urce vertiginos la aproape 2 mii de euro: aceasta este suma care ajunge în vitrinele celor mai prestigioase străzi ale orașelor italiene și străine. Dar la ce nivel a avut loc exploatarea?
Carabinierii au inspectat fabricile chineze din Lombardia și aici au constatat exploatarea : toți muncitorii nu trecuseră la controlul medical; „angajații” erau în pericol grav deoarece dispozitivele de siguranță ale utilajelor au fost îndepărtate și pentru că dispozitivele chimice și inflamabile nu au fost întreținute corespunzător.
Și din nou: muncitorii dormeau în condiții improvizate. De fapt, companiile le-au pus la dispoziție doar locuri degradante. De fapt, multe spații erau ilegale: fostele încăperi folosite pentru producție au fost transformate în cămine și bucătării. Aceasta înseamnă că „starea profundă de degradare a situației locative” a reprezentat un „risc ridicat de pericol pentru lucrători”. La toate acestea se adaugă și faptul că muncitorii erau plătiți cu 2-3 euro pe oră, cu salarii mult mai mici decât CCNL Artizano-textil.
