„Mi-au cerut ca eu să alung copiii romi pentru că, potrivit acestor părinţi care mi-au spus cuvinte de nereprodus, aceşti copii sunt purtători de boli, put şi sunt murdari. La refuzul meu, au decis să-şi transfere copiii, urându-mi să rămân singură cu romii”.
Este povestirea Mariei Mingrone, directoare adjunctă şi profesoară la şcoala elementară Beltrani din Trani (Puglia), „vinovată” că nu face distincţie între micii săi elevi.
Totul a început odată cu sosirea la şcoală a doi fraţi de 6 şi 7 ani care trăiesc într-o tabără de romi dintre Trani şi Bisceglie. Sunt asistaţi de serviciile sociale, care au convins familia să-i trimită la şcoală. Directoarea adjunctă a decis să „nu-i lase să stea în aceeaşi clasă pentru a evita să se izoleze”.
Fraţii au devenit un exemplu în tabără, astfel la scurt timp după s-a înscris la şcoală şi un văr de-al lor, pe care Mingrone l-a primit în clasa sa împreună cu unul dintre ceilalţi doi. În acel moment a izbucnit furia părinţilor a patru dintre colegii lor: „Deşi avem toate certificările sanitare au venit la mine ca nişte animale înfuriate: pe primul l-am acceptat, au spus, pe al doilea chiar nu”.
Directoarea adjunctă a încercat să discute cu ei, dar a fost inutil. Părinţii şi-au retras copiii de la Beltrani şi i-au înscris la o altă şcoală.
„Episoade neplăcute, care nu ar trebui niciodată să se întâmple”, comentează consilierul regional pentru Educaţie, Alba Sasso. „Şcoala trebuie să fie în măsură să concilieze necesităţi diferite şi să-i facă pe părinţii să înţeleagă că este necesară convieţuirea şi că, înainte de orice alt lucru, şcoala nu se poate nega nimănui”.
