Scriitorul italian Umberto Galimberti ar fi copiat mai multe fragmente din cartea “Sase maladii ale spiritului contemporan” scrisă de filozoful român Constantin Noica, în lucrarea sa “Orme del sacro”. Plagiatul a fost dovedit de Costică Brădăţan-
40 de ani (FOTO), un profesor român emigrat în Statele Unite, unde predă la prestigioasa universitate Texas Tech. Costică Brădăţan a scris mai multor ziare din Peninsulă, semnalând plagiatul, dar doar o publicaţie online, Lettera43, a preluat iniţial scrisoarea profesorului român.
Horia Corneliu Cicortaş, preşedintele FIRI (Forumul Intelectualilor Români din Italia) a realizat un interviu cu profesorul Brădăţan despre “cazul Galimberti- Noica”, din care redăm câteva fragmente:
H. C. Cicortaş: Cum aţi descoperit plagiatul?
Costică Brădăţan: „Absolut din întîmplare, cum probabil că se descoperă cele mai multe plagiate. Acum cîteva luni, am recenzat traducerea engleză a cărţii lui Noica pentru Times Literary Supplement. Aşa am ajuns s-o recitesc. Cam tot în aceeaşi perioadă, citeam şi cartea lui Galimberti, unde m-au izbit dintr-o dată respectivele pasaje noiciene, căci au o anumită îndrăzneală speculativă şi o forţă poetică pe care nu le uiţi uşor. L-am căutat imediat pe autor şi astfel am descoperit că există o întreagă istorie a plagiatelor galimbertiene. Mai întîi am vrut s-o las baltă, mi-am zis că o acuzaţie de plagiat în plus sau în minus, la cîte există deja, nu mai contează. Am realizat însă că toată povestea asta are ceva nespus de amuzant (după cum aţi observat, textul meu e scris într-o cheie apăsat ironică): în ţara unde a apărut stereotipul „românii sînt hoţi“, iată că cineva s-a apucat să fure de la români. Cum poţi să rezişti? Cel puţin dacă Galimberti ar fi făcut un gest, dacă ar fi ieşit în faţă să ia apărarea imigranţilor români din Italia: „Domnule, nu e chiar aşa, unii nu sînt hoţi. Aş spune chiar: dimpotrivă“. Dar n-a făcut-o.
Profesorul Brădăţan povesteşte apoi cum a încercat să semnaleze plagiatul mai multor publicaţii din Peninsulă, dar multe dintre ele nici măcar nu s-au ostenit să-i răspundă:
„Am abordat cîteva publicaţii italiene înainte să ajung la Lettera. Felul cum aceste publicaţii au răspuns iniţiativei mele e o poveste în sine, prea lungă şi prea complicată ca s-o pot reda aici. Ajunge doar să spun că aşa am învăţat enorm despre societatea italiană de astăzi. Unele dintre aceste publicaţii (de exemplu L’Unità,Avvenire, Corriere) pur şi simplu nu mi-au răspuns. Şi n-am scris redacţiei în general, ci unor oameni în carne şi oase: redactori de la Departamentul de cultură, redactori-şefi etc. Mi-am spus atunci: asta e, probabil, o dovadă de bună-creştere. Orice om bine-crescut ştie doar: „you don’t talk to strangers“. Alţii (de exemplu, Il Sole 24ore) mi-au răspuns, politicos, că nu-i interesează. Cel mai onest răspuns, de o onestitate aproape neverosimilă, l-am primit de la cotidianul La Stampa. Domnul redactor de acolo mi-a spus ceva de genul: „Nu, mulţumesc. Despre cazurile de plagiat ale lui Galimberti s-a scris atît de mult la noi, că lumea s-a săturat pur şi simplu“. Doar un rînd – dar cîtă ironie! Mi-au refuzat articolul despre plagiatul lui Galimberti din cauză că plagiatul respectiv nu era suficient de original. Mi-a trecut spontan toată supărarea, bucurîndu-mă în schimb că mi-a fost dat să fiu martorul unei situaţii de un absurd atît de rafinat, o situaţie cum puţine ţi-e dat să întîlneşti în viaţă.”
Iată un fragment din opera lui Noica (tradusă în Italia în 1993), copiat în cartea lui Galimberti : Noica: «Anche il cielo è malato. Gli antichi credevano nell’incorruttibilità degli astri e delle sfere celesti (così come credevano nell’incorruttibilità divina) (în original: Şi cerul e bolnav. Anticii credeau în incoruptibilitatea astrelor şi sferelor celeste, aşa cum credeau în incoruptibilitatea divină) ». Galimberti: «Anche il cielo è malato. Gli antichi credevano nell’incorruttibilità delle sfere celesti, così come credevano nell’incorruttibilità divina».
Citeşte AICI interviul integral realizat de Horia Corneliu Cicortaş
Si AICI versiunea in limba italiana.
Miruna Cajvaneanu
