Produsul intern brut, a comunicat Institutul Italian de Statistică (Istat), a scăzut, în loc să crească, aşa cum prevedea guvernul. Dacă tendinţa actuală se va păstra, PIB-ul italian la sfârşitul lui 2014 va scădea cu 0,2%. Guvernul prevede în schimb un +0,8%.
În primul trimestru al anului, produsul intern brut s-a diminuat cu 0,1% faţă de ultimele trei luni din 2013 şi cu 0,5% faţă de primul trimestru de anul trecut. În valori absolute, PIB-ul este de 340.591 de miliarde, nivelul din 2000. Practic, economia italiană s-a întors înapoi cu 14 ani.
Istat, care a publicat estimarea, a comunicat şi că pentru 2014, dacă dinamica actuală se menţine, PIB italian va înregistra -0,2%.
Un duş rece pentru guvernul Renzi, care prevede pentru anul acesta o creştere de 0,8% (însă Fondul Monetar şi Comisia UE au comunicat deja că va fi de maxim 0,6%). Reacţiile politice nu s-au lăsat aşteptate.
Beppe Grillo a comentat pe blogul său: „În timp ce Renzie prostănacul se plimbă prin Italia pentru a povesti aiureli în ciuda continuelor contestări, economia italiană se afundă”.
De la Forza Italia şi Sel, apoi, un cor de comentarii privind „eşecul lui Renzi”, „dezminţirea iluziilor” şi necesitatea unor alegeri mai curajoase. Cât despre sindicate, Cgil scrie într-o notă că „datele de astăzi confirmă din păcate că nu este posibil optimismul la preţ bun”, „refacerea nu a început şi adevărata problemă de politică economică este cea de a construi refacerea”.
Luigi Angeletti (Uil) comentează: „Nu văd bine lucrurile. Ne gândeam la un semnal pozitiv chiar dacă imperceptibil, pentru că acesta trebuia să fie anul de ieşire din criză. Însă dacă datele sunt acestea, e necesar să se facă miracole”.
Giovanni Centrella (Ugl) atacă susţinând că „cu delocalizări, crize ale întreprinderilor, tăieri ale cheltuielilor publice, creştere a taxelor şi şomaj motorul Italiei s-a oprit, dând viaţă unei adevărate deşertificări industriale” şi „este necesar mult mai mult decât un cadou pe statul de plată, dacă va sosi şi dacă nu i se va pretinde implicita restituire, sau o periculoasă dereglementare a muncii pentru a face să pornească un întreg sistem în colaps”.
