Bună ziua și ”Hristos a inviat!”. Vă scriu acest mesaj în speranța de a contribui cu o infinită mică parte la patrimoniul cultural românesc și în modul meu sper că veți aprecia aceste trei versuri publicându-le în Gazeta Românească.
Uneori,in fapt de seara,
Stind pierdut prin mii de ginduri
Imi amintesc de a mea tara
Si-astern pe foaie niste rinduri.
Mi-e dor de aerul de-acasa
Mi-e dor de praful de pe drum
Imi e dor de prunii-n floare
Ce ma-ncintau cu-al lor parfum.
Mi-e dor de-un asfintit de soare
Si de cerul instelat
Mi-e dor de pasari calatoare
si de ulita din sat.
Mi-e dor de casa parinteasca,
De piinea calda de cuptor,
As vrea timpul sa se opreasca
Si sa ma-ntorc,sa uit de dor.
Chiar daca astazi sunt departe
Si-mi merge cind bine cind greu,
Nu voi uita pina la moarte
De tara si de satul meu.
şi în italiană
e tanto che non credo piu in niente
e tanto che non credo al amore
per quanto sono stato paziente
ho sempre ricevuto ferite dentro il cuore
e tanto che non sogno un mondo migliore
e non aspetto piu un lume di speranza
e tanto che sto solo pensando ore ore
alle mille cose senza importanza
tanto che non passeggio tra alberi in fiore
sentendo il profumo della primavera
non do piu un abbraccio pieno di calore
nemeno leggo storie fino alla tarda sera
son tutto solo oggi senza ideali
sono andati via dispersi nella notte
per qualche versi i sogni non hanno piu le ali
per volare lontani verso altre porte
anche se sono triste e cerco niente piu
so che da qualche parte nascosta tra la gente
insieme ai miei sogni tramontati ci sei tu
ti trovero un giorno….l’aspetto paziente
În speranța că o să vă facă plăcere aceste versuri,
distinse salutări,
Firte Gheorghe Iacob
Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
