Radu Antonenco, 44 de ani, antrenează de un an echipa Audax Forlivese, locul 5 în campionatul CSI. Este originar din Iaşi, a venit în Italia în urmă cu 14 ani şi munceşte într-o fabrică.
Radu Antonenco împreună cu fiul său și Adrian Mutu
Fotbalul este marea lui pasiune. „Trăiesc pentru fotbal”, ne spune Radu Antonenco, care a jucat în tinereţe într-o echipă de amatori, până în 1987. «Iubesc fotbalul. E mai mult decât o pasiune. Am făcut cursul de arbitri la UISP Forli, am arbitrat vreo 3 ani, după care s-a ivit ocazia da face cursul de antrenori la CONI- FIGC şi am început să antrenez la copii şi juniori, iar anul acesta, din cauza lucrului, făcând două schimburi, am decis să antrenez această echipa de fotbal în 7. Neştiind ce mă aşteaptă…»
Nu se aştepta la o asemenea ieşire a arbitrului. Mai ales că sportul, în aceste condiţii, este practicat din pasiune, pentru divertisment: «Băieţii sunt tineri, născuţi în 94, 95, şi competiţia este de amatori, ei platesc terenul, arbitrul… Noi mergem să ne distrăm pe teren, să ieşim din viaţa cotidiană. Am cerut doar fairplay, dar se pare că unii italieni stau prost la acest capitol.»
Limba română, interzisă la Forli / Jucător sancționat pentru că a vorbit românește: „Să vorbești la tine acasă limba română, aici suntem în Italia”
Antrenorul român ne povesteşte ce s-a întâmplat: «Aveam în acel moment pe teren doi italieni, un marocan şi patru români. Între ei era un băiat venit de 6 luni din România, nu înţelege toate cuvintele în italiană. Dar nu el a fost problema. Vorbeam cu băieţii în italiană şi în româneşte, ca să înţeleagă toţi. După 20 de minute, din senin, arbitrul a oprit meciul, s-a dus la un băiat român cu care vorbeam – i-am spus să strângă mijlocul, că luăm goluri aiurea – şi a scos cartonaşul galben.
„Tu româneşte vorbeşti la tine acasă, nu pe teren, aici eşti în Italia. Dacă îţi convine, bine, dacă nu, poţi să pleci.”, i-a spus. Băiatul şi-a scos tricoul de pe el, l-a aruncat şi a plecat, spunând: „Trăiesc într-o ţară liberă, nimeni nu poate să-mi spună cum trebuie să vorbesc.”
Arbitrul i-a dat roşu. Nu am vrut să ieşim de pe teren, să luăm amendă, aşa că m-am dus la echipa adversă şi le-am spus că noi nu mai jucăm. Am făcut apel la fair-play. Băieţii au zis: Bine, bine… Ne-au dat 19 goluri… cu fair-playul unii stau cam prost…»
Antrenorului i-a crescut tensiunea. «M-am enervat şi am scris o scrisoare. Vineri seara la ora 11 am trimis-o la Gazzetta dello Sport, Forli Today, Primarul din Forli, conducerea echipei şi CSI, spunând că nu vrem să fim discriminaţi.»
În aceeaşi seară, deşi era târziu, l-a sunat pe Stefano Gurioli, preşedintele de la CSI: «I-am explicat ce s-a întâmplat, dar el trăgea spuza pe turta lui, că nu e rasism, că nu e discriminare. Nu există, i-am spus, atât timp cât îmi interzici să vorbesc limba ţării în care m-am născut, e rasism.»
Radu Antonenco a aflat că în urmă cu câteva luni, la o şedinţă CSI la care nu a participat nimeni de la echipa Audax, s-ar fi luat decizia ca pe teren să nu se vorbească decât în limba italiană. « Ne-am dus la o discuţie cu preşedintele CSI, la care am fost eu, preşedintele clubului nostru şi judecătorul sportiv. Eu m-am dus pregătit la întâlnire, cu articolele din Constituţie, Carta drepturilor fundamentale din UE, articole de lege în care se spune că interdicţia de a vorbi limba maternă e infracţiune.
Este un drept garantat de Constituţie! Atunci am aflat de şedinţa în care s-a decis să se vorbească numai italiana pe teren. Noi nu am fost prezenţi şi nu am primit şi nici nu cred că există o decizie scrisă a CSI în acest sens. Oricum, consider că fiecare trebuie să poată vorbi în limba lui. Le-am spus, dacă eu joc cu napolitani şi ei vorbesc în dialect napolitan, eu ce înţeleg? Dacă Balotelli merge în Germania, doar nu o să vorbească nemţeşte cu arbitrul.»
În urma discuţiilor, cartonaşul roşu dat jucătorului român a fost anulat. A rămas doar cel galben.
Acum, înainte de orice meci, Radu Antonenco are grijă să ceară permisiunea arbitrului de a vorbi şi româneşte cu jucătorii. «Am ajuns la o înţelegere: atât timp cât am persoane pe teren venite de puţin timp, cum e românul venit de 6 luni, cer aprobarea să vorbesc româneşte cu aceste persoane, dacă nu mi se dă aprobarea, nu joc partida. La ultimul meci, arbitrul mi-a spus că „nu mă intersează limba pe care o vorbiţi, cu mine să vorbiţi în italiană, ca să vă pot înţelege”.»
L-am întrebat, în final, pe Radu Antonenco dacă există rasism la Forli. A răspuns printr-o întrebare retorică: «Spuneţi-mi mie unde nu e rasism? Cine ne iubește pe noi?»
Sorin Cehan
