Crina Suceveanu
Există, spune Vechiul Legământ, o vreme pentru supărare și există o vreme pentru uitare, iertare și împăcare. Ținerea aceasta de minte, numai a răului, otrăvește sufletul și-l poartă la răzbunare. Să nu uităm: nimeni nu-i fără păcat, iar lumea nu e împărțită matematic în buni și răi.
Și Dumnezeu ni l-a dat pe Fiul Său!
Pe cruce s-a chinuit, părăsit de ucenici, țintuit pe lemnul infamiei și a batjocurii, cu trupul însângerat și plin de vânătăi, cu o cunună de spini pe cap, hărțuit și sfidat de trecători, având drept ucenici doi tâlhari; Hristos Dumnezeu a cunoscut până la capătul nopții acest caracter fundamental al condiției omenești: suferința. E simplu. Puține cuvinte sunt necesare pentru a descrie suferința atroce.
Suferința mamei, a Fecioarei Maria, care își vede și petrece Fiul spre moarte. O mamă care își vede unicul fiu batjocorit fără vină, lovit și scuipat. Condamnat la moarte.
E simplu. Cuvintele dor și se simt prin toate ungherele inimii: „Dumnezeule, de ce m-ai părăsit?”
De câte ori s-a rostit, mai apoi, această întrebare? De câte ori se va mai rosti când ne simțim în primejdie?
E simplu, dar nu vedem cu ochii. Însuși Apostolul Toma a cerut dovezi. A Înviat cu Adevărat! Pentru noi toți. Pentru toate neamurile. Pentru mine, pentru tine, pentru prietenii și dușmanii noștri. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți! Ochii noștri vor să vadă, mintea să înțeleagă, inima să priceapă.
Teama și frica pot fi învinse. Putem deveni biruitori asemeni Lui. Să cerem curaj! Să cerem demnitate! Să nu ne lepădăm de credința strămoșilor noștri departe de țară! Această jertfă este începutul unei noi istorii a omenirii. Fiecare om are o pagină, nimeni nu-i uitat, nimeni nu e singur! Isus ne-a adus Iubirea cu toate tainele ei. Întunericul a fost mistuit de Lumină.
Hristos a Înviat!
