Firmamentul asociaţiilor torineze s-a îmbogăţit cu o nouă asociaţie: RADUGA, Asociaţia Ruşilor Lipoveni din Torino. Născută în mod oficial pe 14 februarie 2014, asociaţia care poartă numele curcubeului în limba rusă îi are ca membri fondatori pe Naty Dănilă, preşedintă, Zinaida Lovin, vicepreşedintă, Nicoleta Elvante, secretar şi Mihăiţă Cosmin, contabil, şi alţi 16 membri fondatori. În prezent, asociaţia deja număra circa 80 membri activi.
Pe 2 martie a avut loc inaugurarea publică a asociaţiei, la Discoteca Glam din Torino, în coincidenţă cu “Masleniţa” sau carnavalul la ruşi, săptămâna brânzei, care precede postul Paştelui pentru ortodocşii de rit vechi.
Nataşa Dănilă este traducătoare la Torino şi membru al organizaţiei “Translate Italy”, care cuprinde traducători de limba maternă din toate limbile. Ea este şi traducator-mediator oficial prin telefon, în reţeaua spitalelor din toată Italia.
“Spitalele trebuie să aibă traducători la faţa locului. Munca mea, însă, constă în a comunica cu pacientul în primele momente ale internării, pentru a le comunica medicilor eventuale alergii sau problematici ale pacientului. De aceea, am telefonul aprins 24 de ore din 24.” În prezent, Naty este şi speaker la Radio Torino International, unde prezintă zilnic o emisiune în limbile italiană şi rusă.
Nataşa Dănilă, o altă asociaţie la Torino?
«Da, am fost întrebaţi des asta. Noi am plecat cu ideea că o facem pentru noi, pentru comunitatea noastră. Este vorba despre tinerii noştri care, trăind aici, au început să piardă tradiţiile, nici nu ştiu exact de unde vin lipovenii şi de ce se numesc aşa.
Limba nu se mai vorbeşte. Noi deja în ţara vorbeam un dialect, care avea foarte multe cuvinte româneşti, ucrainene, turceşti. Pentru că noi fiind în acea zonă a Dobrogei, am avut un pic de influenţe din toate părţile. În schimb, aici, ca exemplu personal, nepoata mea nu vorbeşte nici româneşte, darămite ruseşte.
Am avut mereu în minte fraza unui scriitor de-al nostru rus lipovean, Ivan Evseev, pe care l-am tradus eu pentru licenţa mea la facultate: „Drumul spre viitor al tututor comunităţilor trebuie să fie un nostos, adică o regăsire a rădăcinilor uitate şi abandonate.”
Comunitatea este numeroasă. Nu am cifre exacte, însă la Torino şi împrejurimi suntem în jur de 5.000 de persoane. Mulţi mi-au zis că le-ar fi plăcut o asociaţie a noastră aici.
Bineînţeles, ştii cum e lumea asociaţiilor, mulţi au încercat să ne pună beţe-n roate, să ne acuze că vrem să facem bani etc. Dar chestiile astea vin din partea persoanelor de o anumită vârstă, care nu înţeleg conceptul de asociaţie.
În schimb, din partea tinerilor am avut o deschidere foarte mare, un ajutor imens, la care nici măcar nu mă aşteptam. Noi am pornit deja cu 20 de membri fondatori. Încă nu avem legitimaţii, pentru că n-au fost gata. Ştii cum e, când trebuie să te rogi de unul şi de altul.»
Deci targetul vostru principal sunt tinerii?
«Da, dar nu numai ei. Vrem să organizăm cursuri de limba rusă, vrem să creăm o echipă de fotbal, pentru că sunt mulţi băieţi de-ai noştri care deja joacă fotbal, dar am vrea să-i adunăm într-o echipă a noastră.
Vrem să organizăm şi cursuri de dansuri populare ruseşti, cu ajutorul lui Iulie Răileanu, de la Asociaţia Frăţia, care ne-a promis ajutorul său.
Pentru cursurile de limba rusă sunt deja pe drum manuale speciale, după care studiam şi noi în România, unde studiam două limbi materne: română şi rusă.Ni le-a trimis gratis Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, care are şi o editură proprie.»
Cum a fost inaugurarea din 2 martie?
«A fost un succes la care nici nu mă aşteptam. Am rămas mută, când am văzut circa 350 de persoane venite să ne cunoască, să ne vadă spectacolul, printre care şi oaspeţi importanţi. Noi ne aşteptam la maxim 150 de persoane.
Cu o săptămână în urmă, aflasem de o întâlnire cu asociaţiile la Consulat şi m-am dus şi eu. La final, i-am lansat invitaţia la inaugurare şi consulului, Tiberiu Mugurel Dinu. Nu mă aşteptam să vină, dar îl invitau toţi.
Cu mare bucurie, domnul consul ne-a onorat cu prezenţa şi cu câteva cuvinte la microfon. Apoi au fost persoanele care m-au ajutat şi m-au sprijinit încă de la începutul aventurii noastre: Aurelia Miriţă, de la Frăţia, care ne împrumută sediul pentru întâlnirile noastre, până când ne vom găsi şi noi un sediu fix; Luciana Enescu şi Costel Buliman, de la Nuovi Cittadini, care mi-au dat iniţial un loc pentru întâlniri.
Am avut artişti care au cântat în limba rusă: Ina Popov, care nu mai are nevoie de prezentări, Natalia Petică de la Asociaţia Plai şi grupul de dansuri Vatra, pregătiţi de Iurie Răileanu la Asociaţia Frăţia, care au dansat şi dansuri româneşti şi ruseşti. Au făcut un spectacol extraordinar. Am pregătit şi noi un mic spectacol, atâta cât se putea pregăti în două săptămâni: o scenetă cu cântece tradiţionale de Masleniţa şi un cor unde eram toţi foarte coloraţi, îmbrăcaţi cu costume tradiţionale. Lumea a fost foarte mulţumită. Majoritatea erau lipoveni şi mulţi dintre ei nu auzeau cântece şi tradiţii din astea de ani de zile.
Am avut o degustare de mâncare rusească, bineînţeles pe bază de brânză şi fără carne, fiind post. După spectacol, distracţia a continuat cu cântece, dansuri. Am rămas încântată, nu mă aşteptam la atâta lume.»
Crezi că succesul asociaţiei tale va continua?
«Nu e asociaţia mea, ci a noastră. Pentru că toţi s-au implicat foarte mult, tinerii chiar vor să se implice. Nu ştiu cât şi cum o să reuşim noi să facem, pentru că fonduri nu prea sunt, dar nu ne dăm bătuţi şi sperăm şi în vreun sponsor.
Eu văd, percep că este o mare concurenţă între asociaţii, dar nu înţeleg de ce. Există şi o ură între ele, nu toate vor să colaboreze, cum mi-ar plăcea mie. Presupun că uniţi se face un lucru mai bun.
Nu vrem să ne întâlnim, să mâncăm doi mici şi să chefuim, nu vreau că asociaţia se să oprească la asta. Mulţi ne-au spus că avem potenţial foarte mare, pentru că suntem singurii din Torino, noi suntem români, dar de fapt suntem ruşi şi trăim în Italia – cum am încercat să simbolizăm pe sigla noastră, şi putem face multe lucruri.
La Torino există o asociaţie rusească, pe care am anunţat-o de înfiinţarea Raduga, dar nu am primit niciun răspuns. În schimb, asociaţia polonezilor şi-a arătat imediat interesul faţă de noi. Ei au o emisiune la Radio Flash şi ne-au intervievat şi pe noi şi şi-au oferit disponibilitatea pentru o colaborare.»
Ce alte proiecte mai aveţi?
«Avem multe idei, dar noi nu avem experienţă. O să am nevoie de cineva care să mă înveţe, eu nu ştiu să dezvolt un proiect. Dar nimeni nu s-a născut învăţat.»
Tu eşti un pic cam perfecţionistă, înţeleg. Nu prea am auzit de “dezvoltare de proiecte” pe la alte asociaţii.
«Da, dar mie nu-mi place să fac lucrurile de mântuială. Unul din proiectele noastre este un festival de film rusesc. Avem paisprezece filme ruseşti, puse la dispoziţie tot de Comunitatea lipovenilor din România, căreia îi mulţumim. Trebuie doar să găsim locul unde le putem proiecta. Singura părere de rău este că îi va exclude pe italieni, fiind subtitrate în limba română.
Şi nu numai pentru tineri avem proiecte, dar şi pentru cei mai în vârstă. Cum se ştie, biserică a fost întotdeauna un loc de întâlnire şi socializare, însă a cam devenit doar un loc de socializare. Lumea nu se mai duce să-l asculte pe preot, ci ca să se întâlnească cu cunoştinţele, să converseze, astfel slujba preotului trecând pe plan secundar. Noi am trăit în comunităţi închise şi ne cunoaştem toţi între noi, încă din România.
Aşa că ne-am gândit să găsim un sediu fix şi, sperăm, gratuit unde persoanele, femeile care lucrează la fix, care nu ştiu unde să se ducă, atunci când au ore libere, sau vor să se întâlnească cu cunoscuţii, să meargă şi să-şi petreacă timpul, iar bisericii să-i lăsăm funcţia pe care trebuie s-o aibă.
Alte proiecte vor veni pe parcurs şi, sper, vor fi propuse de tinerii noştri. E greu pentru moment, pentru că deocamdată ne sprijinim pe sediile altor asociaţii şi, normal, suntem condiţionaţi de programele lor. Ţinem foarte mult să le mulţumim pentru sprijinul pe care ni-l acordă.»
Irena Cara
Asociaţia Ruşilor Lipoveni din Torino RADUGA se întâlneşte pentru moment în sediul Asociaţiei Frăţia, în Via Reiss Romoli 45, la Torino. Puteţi primi informaţii la [email protected], telefon 
328 47 68 492328 47 68 492
