Duminică, pe 27 feb
ruarie, Mănăstirea ortodoxă română “Sfântul Ioan Secerătorul”, cu sediul într- un complex monastic din secolul al X-lea de la Bivongi (Calabria) și-a prăznuit hramul. La slujbă au venit români din toate zonele Calabriei, precum şi primarul localităţii şi alţi prelaţi catolici.
Ieromonahul Dionisie a participat la slujba de prăznuire, fiind delegat ca reprezentant oficial al PS Părinte Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei şi a publicat un scurt şi emoţionant jurnal de călătorie, în care a povestit experienţa unică, de a “sluji într-o biserică bizantină din secolul X, într-un loc unde sute și mii de călugări s-au proslăvit închinându-și viața Domnului Hristos”.
Iată un fragment din articolul Ieromonahului Dionisie, intitulat “Gânduri de pelerin”:
“Manastirea Sf. Ioan Secerătorul (Theristis) se afla în Calabria, pe teritoriul localității Bivongi, într-o vale sălbatica numită Vallata dello Stilaro, renumit loc de nevoință ascetică unde totul vorbește despre monahismul bizantin de la sfârșitul celui dintâi mileniu creștin.
Mănăstirea Sf. Ioan Secerătorul, care este declarată Monument Național, cuprinde un complex monastic de origine bizantină, compus dintr-o biserică în stil bazilical din secolul al X-lea și câteva corpuri de chilii.
Monumentul este situat în partea declarată „zona sacra” a Patrimoniului Bizantin din Valea Stilarului, fiind primul dintre edificiile restaurate dintre cele peste 40 care existau la începuturile celui de-al doilea mileniu creștin în această parte a Italiei Meridionale.
La ora actuală, Mănăstirea din Bivongi este păstorită de P. Cuv. Stareț Iustin, care se nevoiește pe pământurile Calabriei împreună cu doi frați, fiind o mare mângâiere pentru toți creștinii pribegi pe pământurile Italiei și mai ales pentru cei din partea de sud.
Anul acesta PS Părinte Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a decis să mă delege ca reprezentant oficial al său la prăznuirea celui de al treilea hram, de la trecerea mănăstirii sub păstorirea Episcopiei noastre.
Călătoria spre Calabria a început de sâmbătă după amiază, când am luat zborul de la Roma spre Lamezia Terme, cea mai apropiată localitate cu aeroport de Bivongi de unde, cu mașina, am parcurs cei mai bine de 100 de km, până a ajunge la binecuvântata mănăstire. Am încercat să mă grăbesc, ca nu cumva să pierd privegherea pentru Sfântul Ioan Secerătorul, sfânt care a strălucit prin viața sa în Valea Stilarului, cu mai bine de un mileniu în urma. Acea frică a lui Dumnezeu și sfială parcă făceau și mica mașină să meargă mult mai repede. Cu sufletul la gură, ajungând la Mănăstire, am intrat tiptil, dar în același timp repede în biserica bizantină unde deja începuse slujba. (….)
Am intrat în biserică, unde deja veniseră câțiva pelerini matinali, care așteptau cu nerăbdare Dumnezeiasca Liturghie. După ce m-am închinat după rânduială, am intrat în Sfântul Altar pentru a mă îmbrăca în veșmintele preoțești. Cu bucurie am văzut că alături de noi mai erau alți doi preoți (de la Reggio Calabria – pr. Constantin și de la Melicuccà – pr. Nilo) și un diacon (de la Catania – d. Ciprian), iar la strană așteptau cu sufletul la gură, cei câțiva cântăreți, să poată începe slujba. Era ceva important, nu în fiecare zi slujești la mănăstire, nu în fiecare zi slujești într-o biserică bizantină din secolul X, nu în fiecare zi poți da Slavă Lui Dumnezeu într-un loc unde sute și mii de călugări s-au proslăvit închinându-și viața Domnului Hristos.
Toți cei care erau în altar aveau emoții; era suficient să privești sfânta masă care era luminată de razele atât de puternice ale soarelui, care își găsiseră calea prin turla bisericii. Simțeam cu toții că e ceva deosebit, ceva ce nu trăiești decât foarte rar, era harul… Harul care dă viață, harul care sfințește, harul care ne dă putere să facem sute și mii de km ca să slujim o Sfântă Liturghie, o Liturghie care să oprească timpul așa cum s-a oprit timpul în acea duminică la Bivongi.”
Citeşte AICI articolul integral
