La Accademia di Romania din Roma, timp de două seri s-au auzit şi cântat colinde româneşti. Printre spectatori se aflau şi numeroşi italieni.
Primul concert de colinde a avut loc în 12 decembrie, la finalul unui seminar despre „1700 de ani de la Edictul de la Milan”. Colindele au fost cântate de două coruri de la Episcopie, Corul Polifonic Sf. Roman Melodul şi Corul psaltic Sf. Dionisie Exiguul, dar şi de Corul Bisericii Catolice Române de rit latin, Corul Colegiului Pontifical Pio Romeno. Spectacolul a ţinut aproape două ore, timp în care sala de conferinţe a Accademiei a fost neîncăpătoare.
„Colindele reprezintă întotdeauna pe de o parte o ocazie pentru a da mărire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut, pe de alta parte, în luna Decembrie ne pregătim pentru un eveniment si un mister anume, pe care noi românii îl simţim mai bine atunci când îl îmbogăţim, când îl îmbrăcăm în haina colindelor, pentru că în colinde ne regăsim, sunt prezente tradiţiile noastre, este sufletul nostru şi o ocazie pentru fiecare dintre noi să facem o legătură între noi şi Dumnezeu”, a spus rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno de la Vatican, preotul Gabriel Buboi.
Corurile formate în cadrul Episcopiei ortodoxe române au fost constituite la începutul acestui an, ne explică preotul Gavriil Popa, dirijorul Corului polifonic Sf. Roman Melod. „Este adevărat că pentru a putea face un cor de acest fel, trebuie să se facă nişte sacrificii, mai ales din partea celor care locuiesc mai departe de Roma. Avem deja zece colinde. Toate pe patru voci.”, dezvăluie dirijorul.
Pe de altă parte, completează preotul Gavriil Popa, „şi noi, noi care suntem preoţi în mijlocul oamenilor, aici trăim cu mult mai mare emoţie decât acasă, în România, pentru că acasă lucrurile merg într-o oarecare inerţie, obişnuinţă. Aici când întâlneşti un suflet într-un fel pierdut, rătăcit în lumea de aici, când îşi regăseşti tradiţie, îşi regăseşti duhul, cu alte cuvinte se emoţionează, ceea ce face ca şi noi să ne emoţionăm”.
Hrană sufletească
Al doilea concert de colinde si folclor românesc a fost susţinut în 13 decembrie, la Accademia di Romania de Teodora Valerica Badiu şi Iulian Stoica.
„Am vrut să fim printre primii care colindăm aici, la Roma şi să transmitem mesajul nostru de pace şi de bunăstare la toţi cei dragi” mărturiseşte Teodora, de 17 ani stabilită în Italia, înainte de primul său concert.
„Chiar dacă suntem nevoiţi să muncim din greu pentru ca să trăim, trebuie să hrănim şi sufletul, nu numai corpul. Hrana sufletească este mult mai importantă decât cea pentru corp”. Teodora doreşte ca să transmită „un pic de bucurie la toţi cei care mă înconjoară, indiferent din ce parte a lumii sunt”.
Alături de Teodora, pe scena a urcat vrânceanul Iulian Stoica, un copil aproape orb, care a cântat la pian, vioară şi orgă. Iulian este unul dintre cei mai buni muzicieni din cadrul unui liceu de muzică din Roma. Aventura sa muzicală a început când avea 5 ani. Stăpâneşte clapele mai bine ca oricine, deşi aproape că nu vede. Acum iubeşte şi vioara. Vrea să ajungă dirijor de orchestră de muzică populară.
Iulian era emoţionat la concert, dar pe de altă parte era bucuros ca a doua zi urma să plece acasă în România, în satul său natal, la Ploscuţeni, judeţul Vrancea pentru sărbătorile de Crăciun. „Acolo, în satul meu natal, parcă trăieşti tradiţiile ca şi când acolo s-ar fi născut. Mai ales de Crăciun. Este o atmosferă de suflet, care aici în mediul urban nu va putea exista niciodată” mărturiseşte tânărul.
Dor de tradiţii româneşti
La ambele concerte, sala Accademiei a fost neîncăpătoare. Românii cu lacrimi în ochi cântau alături de artişti. „În special de Crăciun mi-e dor de casă, de familie, de tradiţii. Degeaba încerc să readuc aici din atmosfera din satul meu, Nicolae Bălcescu din judeţul Bacău. Doar o treime din acea atmosfera de acolo putem avea aici prin aceste concerte, prin participarea la slujbele de la biserică şi prin pregătirea unor bucate tradiţionale” mărturiseşte Ioana Oachescu, stabilită de 17 ani la Monterotondo, lângă Roma.
„Noi am avut marea bucurie de a trăi pe viu sărbătorile de Crăciun într-un sat din Moldova, din judeţul Neamţ, în urmă cu doi ani”, povesteşte italianul Matteo Cruccerri, care era însoţit de soţia sa.
„De cinci ani, ne ajută la treburile casei o româncă din acea zonă. Ea ne tot spunea de tradiţiile voastre şi văzând-o tot timpul tristă şi nostalgică de Sărbători i-am făcut surpriza de a-i cumpara un bilet de avion de Crăciun în 2011 şi am rugat- o să ne prezinte şi nouă aceste obiceiuri”, îşi aminteşte Matteo.
„A fost o săptămână de vis” confirmă şi soţia lui, Anna, „o săptămână în care n-am simţit nici un fel de diferenţă de limbă, în care părea că noi făceam parte din acea familie. Am văzut cum se taie porcul, ce gust are acea carne de porc, câte preparate gustoase se fac după aceea cu carnea respectivă… e adevărat că ne-am îngrăşare amândoi în cele şapte zile cu cinci kilograme… dar cu adevărat a meritat”.
„M-am dus chiar şi la colindat” intervine Matteo. „Le-am cerut să ma ia cu ei. I-am convins cu greu. Am luat textul unui cântec si încercam sa cant si eu cu ei. Dupa cinci familii colindate eram deja cam ameţit, deoarece peste tot ne-au servit cu cate un pahar de ţuică” se amuză italianul.
Cei doi soţi au spus că îşi amintesc cu mare drag de acel Crăciun. Aflând de la prietena lor româncă de acest concert, au vrut să fie prezenti. „Aveţi tradiţii foarte frumoase şi este minunat că încă reuşiţi să le menţineţi în forma lor naturală, fără prea multe influenţe moderniste”, a mai spus Matteo Crucceri.
C.V.
