La Roma se află cel mai mare depozit de produse alimentare româneşti de pe teritoriul Italiei şi probabil din Europa. Depozitul este situat ȋn zona Roma Est şi furnizează mărfuri pentru peste 400 de magazine patronate de români.
Patronul depozitului are o poveste desprinsă parcă din filmele americane. De la manual pe şantier, Florin Simon a ajuns să conducă o firmă de succes ȋn Italia. Depozitul are câteva mii de metri pătraţi, unde sunt stocate alimente tradiţionale româneşti, produse de firme din România. Florin Simon, patronul firmei Ro..Mania, a reuşit să dezvolte o infrastructura de distribuţie care acoperă toată Italia. Simon a fost primul român din Roma care a deschis un mic magazin de produse alimentare tradiţionale. Ulterior, afacerea a crescut la cote la care băcăuanul ȋn vârstă de 40 de ani nici nu visa. Despre primii ani ȋn Italia, ȋn care a suferit mult, şi succesul financiar după ani de muncă ne-a povestit ȋntr-un scurt interviu.
„Am plecat de la zero”
Florin Simon, de cât timp eşti ȋn Italia?
«Am venit la Roma ȋn 1996.»
Ai ȋnceput ca tot românul, la munca de jos, sau ai avut ceva aranjat?
«Chiar am avut experienţă emigraţiei plecând de la treapta cea mai de jos. Am plecat exact de la zero, am suferit mult. Un an şi jumătate am muncit cu ziua, pe ici pe colo, pentru 50 de mărci pe zi.»
Deci ai avut parte de experienţa celor mai mulţi români care au venit ȋn Italia ȋn anii 90. Ai dormit ȋn maşini abandonate, sub poduri?
«N-a fost chiar aşa pentru că am venit la o rudă care mi-a oferit un pat. ȋnsă eram şase ȋn cameră! Un an de zile am stat cu alte cinci persoane ȋn cameră. Mi-a fost fost foarte greu la ȋnceput, n-am cuvinte sa va descriu prin ce am trecut.»
Când şi cum ai devenit patron?
«Eu am muncit mai ȋntâi ȋn construcţii. Intâi că „manual”, apoi, ȋn 2000 mi-am făcut prima firmă, pe partita Iva (n.r. persoană fizică autorizată). M-am ocupat de restructurări de apartamente, activitate pe care nu am abandonat-o nici acum. Si acum firma mea face restructurări de apartamente ȋn centrul Romei. Aşa am ȋnceput să lucrez pe cont propriu. Făceam restructurări de apartamente. Intre timp a venit şi soţia mea ȋn Italia. In 2005, ȋmpreună cu soţia, am hotărât să deschidem un magazin cu produse alimentare româneşti la Roma. Eu nu am renunţat la lucrările din apartamente, soţia mea s-a ocupat de magazin. A fost primul magazin cu alimente româneşti la Roma.»
Cum te-ai gândit sa faci un depozit en gros?
«Mica afacere cu magazinul a mers şi după un an ne-am gândit să ne extindem, să facem un depozit, pentru că deja erau mai multe magazine alimentare româneşti. Ideea depozitului a plecat şi de la faptul că la Roma lipsea, chiar şi pentru magazinul nostru, un loc de unde să te aprovizionezi cu marfă.
Pe de altă parte, am anticipat pulsul pieţei: veneau la mine tot mai mulţi oameni să mă ȋntrebe cum merge afacerea, tot mai mulţi voiau să deschidă magazine româneşti. Am „mirosit” afacerea, că va urmă o explozie. Insă aveam nevoie de nişte bani pentru investiţii.
Am mers ȋn România şi am vândut tot ce aveam acolo, un apartament la Bacău. L-am vândut destul de bine, am luat pe el 50.000 de euro. Era o locuinţa pe care o cumpărasem ȋmpreună cu soţia şi ȋn care am investisem toţi banii câştigaţi de noi până ȋn 2005. Bani cu care am deschis depozitul en gros ȋn 2006. De aici a plecat totul.»
Cât de mare era depozitul?
«La ȋnceput a fost un spaţiu mic, de 200 de metri pătraţi, ȋn Via di Portonaccio. La şase luni s-a dublat, am luat alţi 200 de metri pătraţi, ȋn acelaşi spaţiu. In 2009 am mai ȋnchiriat un depozit la Pomezia. Acum avem câteva mii de metri pătraţi şi şase camioane, facem distribuţie ȋn toată Italia. Din ce spun furnizorii noştrii, depozitul acesta pe care l-am inaugurat duminică este cel mai mare din Italia, evident mă refer la produse româneşti. Mai sunt nişte băieţi la Torino care au şi ei un depozit, dar nu atât de ȋncăpător. Din ce spun furnizorii, că nu am fost acolo să văd.»
In ce zone din Italia eşti principalul distribuitor?
«Sudul, centrul şi ȋncet-ȋncet partea de nord.»
Care a fost cheia succesului?
«Vreau să precizez că foarte, foarte important a fost sprijinul soţiei mele, Maria. Ea este directorul economic al firmei. Eu mă ocup de partea organizatorică, ea de tot ce ţine de contabilitate.»
Daniel Neamu
