Un român din Bacău în vârstă de 22 de ani, Alin Zaharia, a ajuns campion mondial cu naţionala de canotaj a Italiei. Sosit în Italia la vârsta de 10 ani, s-a afirmat de tânăr în canotaj, astfel că pentru a putea fi cooptat în echipa naţională, el şi familia sa au primit mai repede cetăţenia italiană. La Repubblica îi dedică un articol intitulat „Alin, torinez din Bacău, omul de aur al ramei”, după ce tocmai a câştigat în Coreea de Sud titlul mondial la ”opt plus unu”.
Un torinez din Bacău în canoe de la clubul Canottieri Caprera din Torino, va ajunge la Olimpiada de la Rio în 2016, după ce a participat la mondialele din Coreea. Alin Zaharia, de 22 de ani, este unul dintre acei tineri sosiţi în Italia de mici şi care au devenit italieni datorită sportului, scrie La Repubblica.
Vara aceasta a sărit peste etape: după aurul câştigat la categoria ”under 23” din iulie (la patru fără cârmaci) avea în vedere să intre în naţionala de seniori, dar a făcut mai mult, câştigând şi la ambarcaţiunea ”8 plus 1” la mondialele din Coreea de Sud: ”După primul aur senzaţiile erau plăcute, dar cu siguranţă nu mă aşteptam să se repete la sfârşitul lui august. Poate nu voiam să recunosc nici mie însămi din superstiţie”.
Andreea Ştefănescu, campioană mondială la gimnastică ritmică pentru Italia, este “mândria” oraşului Spoleto
Când vorbeşte despre el povesteşte viaţa a multor tineri sportivi, în special a acelora care au ales aşa-numitele ”sporturi minore”: studiile la Drept în paralel cu 
antrenamente obositoare, lungile cantonamente departe de casă. Toate dificultăţile sportului profesionist fără sponsor: ”Pentru a înfrunta cu seninătate competiţiile este important să ai o siguranţă financiară, eu acum mă descurc, şi datorită susţinerii clubului Caprera. Sper ca aceste succese să ajute să avem o vizibilitate care să apropie sponsorii”.
Crescut în familie de preoţi români, campion la skanderberg în Italia VIDEO
Chiar dacă are clar în minte că în afara apei este important să-şi construiască un viitor alternativ, până acum sportul a jucat un rol important în viaţa lui Alin şi a familiei sale: părinţii săi şi cele două surori au obţinut, împreună cu el, paşaportul italian în 2008, pentru a-i permite să concureze cu naţionala la Mondialele de Juniori.
Un acces uşor la cetăţenie pentru el care a sosit din România la 10 ani şi care povesteşte că nu a trăit niciodată pe propria piele problema integrării: ”Probabil am fost norocos, am început imediat să merg la şcoală aici, în clasa a cincea, şi prietenii mei şi persoanele care mă înconjurau nu m-au făcut niciodată să mă simt străin. Şi sportul a ajutat”.
Povestea lui Alin este cea a aproape tuturor canotorilor torinezi: ”Aveam 14 ani şi mă plimbam în parcul Valentino când am văzut pe apă tineri care vâsleau. Am vrut să încerc şi eu şi am descoprit că sunt bun, astfel nu m-am mai oprit”.
Odată cu trecerea anilor Padul a devenit a doua sa casă pentru că, atunci când nu este în cantonament cu naţionala, îşi petrece dimineţile şi după-amiezile pe apă şi la sala clubului Caprera.
În ultima vreme s-a descoperit a fi şi organizator de evenimente: ”Având în vedere că din cauza antrenamentelor deseori serile în oraş îmi sunt interzise, am decis să încerc să le organizez eu. Astfel din când în când facem o petrecere aici la club”.
Însă totul fără a pierde din vedere obiectivul: ”Pentru noi canotorii Olimpiadele sunt maximul, să ratezi Mondialele este acceptabil dat fiind că sunt anual, dar Olimpiadele nu. Muncesc ca să ajung cu «patru fără cârmaci» şi să am rezultat bun. Cât de bun, nu se poate spune”.
Şi aici, ca în cazul Coreei, probabil există puţină superstiţie: ”Pentru moment nu vreau nici măcar să ştiu unde vor fi bazinele competiţiei de la Rio 2016”.
