Problema repatrierii corpurilor românilor decedaţi în Italia a reintrat în atenţia opiniei publice odată cu cazul „Florentina Boaru„, românca din Botoşani ucisă de iubitul ei calabrez.
Ca în alte zeci de cazuri, familia tinerei nu a avut bani pentru a aduce corpul în patrie.
Călin Remus Cincu, reprezentant al sindicatului Federimmigrati, cu sediul la Ravenna, a înaintat, la sfârşitul lunii mai, o propunere pentru instituirea de către statul român a unui fond de urgenţă, prin care să fie asigurat transportul decedaţilor români în Italia, atunci când familia nu dispune de fonduri suficiente.
„O forma plauzibilă prin care se poate rezolva problema repatrierii gratuite a decedaţilor din diaspora este introducerea unui sistem asemănător „Fondului de protecţie a victimelor străzii”, care este în vigoare azi în Italia”, spune Cincu.
El ne-a explicat cum funcţionează sistemul: „Societăţile de asigurare participă cu 2,8% din valoarea poliţelor RCA. Se poate crea un fond asemănător şi în România, folosind sistemul Asigurărilor Medicale de Călătorie. Sau se poate adăuga şi o taxă suplimentară autotransportatorilor internaţionali de persoane, spre exemplu 1% din preţul biletului de călătorie.
Astfel s-ar obţine sume suficiente pentru repatrierea gratuită a decedaţilor din Diaspora, ale căror familii nu dispun de fonduri”.
Florentina Boaru, de trei luni la morga din Rossano, repatriată cu ajutorul fundaţiei italiene „Migrantes”
Sute de milioane
Propunerea lui Remus Cincu a fost preluată de deputatul PNL de Ialomiţa, Ancuţa Pocora (foto dreapta), care a transmis-o 
ministrului de Externe, solicitând un răspuns scris.
Pe data de 6 iunie, Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a răspuns în scris la interpelarea adresată de deputata Ancuţa Pocora.
Pornind de la o estimare a diasporei româneşti – între 3 şi 4 milioane de cetăţeni – şi de aplicarea ratei deceselor, Ministerul face un calcul pentru a stabili câţi români mor aproximativ, anual, în străinătate. E vorba de circa „30.000- 40.000 de decese la nivelul diasporei române”.
Transportul funerar costă, potrivit aceleiaşi surse, între 3000 şi 6000 de euro. Deci, suma totală necesară repatrierii tuturor corpurilor ar fi de circa 120- 160 de milioane de euro anual, „sumă ce apreciem că trebuie avută în vedere la stabilirea plafonului maximal al unui eventual fond constituit în scopul specificat”.
Acordul pentru morţi dintre România şi Italia / Dacă nu ai bani de repatriere, te îngroapă primăria italiană
Potrivit documentului MAE, Statul român ar avea obligaţia să asigure transportul funerar doar în cazul persoanelor „trimise în misiune oficială pentru reprezentarea intereselor naţionale, nu şi în cazul celor care călătoresc pe cont propriu în afara frontierelor ţării de origine”.
Ministerul mai precizează faptul că, în statele membre ale Uniunii Europene, „reglementările în vigoare garantează respectul cuvenit defunctului, prevăzând posibilitatea înhumării sau incinerării pe plan local”.
Potrivit aceluiaşi document, instituirea unui fond asemănător celui italian legat de protecţia victimelor străzii ar fi imposibilă, deoarece numărul persoanelor care se încadrează în categoria beneficiarilor ar fi mult mai mare decât cel al victimelor din accidente rutiere cu autor necunoscut.
„Dacă resursele sunt reduse, doar o parte din contribuabili ar beneficia de avantajele fondului respectiv”.
Alarmă: „Vârsta medie de deces a românilor din Italia este de 44 de ani”
Nici disponibilizarea unor fonduri din sistemul Asigurărilor medicale nu ar fi posibilă: „la momentul actual, în mod regretabil, nu e este posibilă nici repatrierea medicală din resurse publice (…) chiar dacă pacienţii sunt înscrişi în sistemul public al asigurărilor de sănătate din ţară”.
Deci, Statul român nu poate acoperi cheltuielile de repatriere a cetăţenilor decedaţi în străinătate, pentru că ar fi obligaţia emigranţilor să ia în calcul riscul de a muri peste hotare:
„Statului nu i se pot transfera obligaţii decurgând din libera opţiune a persoanelor fizice, prin exercitarea dreptului la liberă circulaţie şi la muncă în străinătate. Sistemul social modern plasează astfel de facilităţi, de regulă, în cadrul raporturilor de asigurare, fără a greva bugetul public”.
Altfel spus, singura soluţie ar fi ca românii din diaspora să îşi facă o asigurare standard, care să încludă, pe lângă acoperirea altor riscuri, şi decontarea cheltuileilor de repatriere în caz de deces. „Cetăţenilor români ce călătoresc în străinătate li se recomandă ferm încheierea unor asigurări de viaţă, care au, de regulă, valabilitate în toate ţările”- se arată în documentul semnat de ministrul Corlăţean.
Miruna Căjvăneanu
