Sorin Cehan
Ce merită a fi publicat într-un ziar? Ce subiect este știre și ce nu? În general, o acuzație frecventă care se aduce presei este că preferă știrile „negative” celor „pozitive”. Una din caracteristicile importante ale unei știri este „interesul uman”, iar atunci când este vorba de accidente, moarte, suferință, chiar dacă nu e vorba de un impact major, oamenii sunt interesați de ce li se întâmplă altor oameni. Cu atât mai mult atunci când asemenea știri au impact și consecințe, un ziar nu le poate ignora.
La întâlnirea cu noul ambasador al României la Roma s-a discutat și despre presă, despre ce ar trebui să publice ziarele ca să nu șifoneze imaginea românului în Italia. Doamna ambasador, Dana Constantinescu, a spus că spre deosebire de 2008, când am fost pe primele pagini din Italia luni de zile, acum nu mai suntem în prim plan. „Asta nu înseamnă că putem sta liniștiți. Nu mă pricep la presă, dar mă tem că orice lucru grav sau foarte grav să nu ne aducă iar pe primele pagini. Știrile negative pe prima pagină asigură tiraj.”
Un participant la întâlnire din sală și-a spus și el părerea, precizând că a fondat „în timpul liber” un ziar pentru românii din Italia. „Nu mă pricep la presă, dar am decis să nu dăm știri negative”. Ca să nu șifoneze imaginea românilor. Altfel, opinie foarte răspândită pe facebook, mai ales în rândul celor care sunt mândri că sunt români și se supără dacă citesc că un conațional cu același pașaport a violat, a ucis, a traficat persoane sau bunuri…
Nu se supără pentru ce a comis, ci că se vorbește despre asta. Să ne gândim cum ar fi fost un ziar românesc în Italia în 2008, care nu ar fi dat știrea crimei comise de Romulus Mailat, mama știrilor negative. Atunci nu puteai să dai știrile care au urmat, de magazine incendiate, de români bătuți pe stradă, de ciclonul politic, ar fi părut ceva absurd. La fel, alte știri negative, megaviolurile din Guidonia, cu tentiva de linșaj a arestaților și prigoana românilor, apoi cel din parcul Caffarella, cu toată istoria halucinantă a arestării unor nevinovați, cu declarații politice, cu discuții la nivel înalt.
O știre (bună? rea?) din aceste zile: În timp ce în piața Taksim din Istanbul, demonstranții erau ciomăgiți de poliție și atacați cu gaze lacrimogene, apoi cu gloanțe de război, televiziunile controlate sau influențate de regimul Erdogan transmiteau programe despre bucătărie și pinguini. Asta înseamnă că nu se întâmpla nimic în piață?
Psihoză anti-români la Ribera, intervine primarul. „Nu trebuie culpabilizați toți românii”
Ce înseamnă știre negativă? Moartea unui om la muncă este știre negativă? Uciderea bietei femei din Foligno de către fostul logodnic, care apoi s-a sinucis, nu ar trebui să fie pusă în ziar? Să punem mai degrabă ceva „frumos”, despre insulină și stilou? La Ribera, în Sicilia, primarul a intervenit cerând încetarea psihozei anti-români, după ce o fetiță de 14 ani a fost rănită de un grup de bandiți români. Dacă apologeții știrilor „bune” mergeau la Ribera și se trezeau cu ceva în cap? N-ar fi avut habar de unde li se trage, dacă ar fi ignorat știrea „rea”.
Cât despre știrile „bune”, cei care „nu se pricep” pot sta liniștiți: avem în fiecare număr mai multe decât orice publicație din diaspora.
