Marica Barica este o româncă în vârstă de 59 de ani, originară din Botoșani, care în prezent a rămas pe drumuri, după ce bâtrâna pe care o asistase, a decedat iar cel care a angajat-o nu i-a plătit drepturile bănești. Imediat după decesul bătrânei i s-a transmis să părăsească casa pentru că ”urmează să vină zugravii să renoveze întregul apartament”.
Povestea ei este asemănătoare cu a multor femei venite să muncească în Italia și care au ajuns în situații limită, neplătite, fără o casă unde să locuiască sau bani să se întoarcă acasă. ”După 35 de ani munciți în fabrica de confecții din Botoșani, am ales să plec în străinătate, să ajut familia, chiar dacă alte femei, la varsta mea se gândesc la odihnă, să se bucure de nepoți și să aibă grijă de sănătate” ne-a declarat femeia, cu vocea tremurând de emoție.
Comunitatea nu crede in lacrimi. „Suntem chiar atât de dezbinați?”
Marica a venit în Italia, mai precis în Sicilia, în 2009. Acolo, timp de aproape un an a cunoscut o viață de infern. ”Nu știu ce ne face, pe noi femeile, să acceptăm asemenea compromisuri. Te gândești la familie, să strângi un ban, să ajungi la pensie mai liniștită. Pleci în necunoscut și găsești situații de coșmar. Am stat în Sicilia cu 550 de euro pe lună, fără contract, muncă 24 de ore din 24 și cu un bătrân de 120 de kg, paralizat și foarte bolnav. Am rezistat aproape un an și când am avut posibilitatea să plec, am plecat fără regrete.”
Românca a ajuns în satul Borgo Carige, din comuna Capalbio, o localitate situată în provincia Grosseto. Aici a primit bani mai mulți, dar pentru un an și jumătate tot fără contract. ”Am trecut de la un salariu de 550 la unul de 700, dar tot fără contarct legal. Primeam banii la negru. Eram mulțumită că am un loc de muncă și că am scăpat din infernul sicilian. Lucrez acolo din februarie 2010. Abia din 2011 mi-au făcut un contract de muncă, dar mi-au luat bani pentru ”contribute”. Așa că, primeam doar 600 de euro.”
Marica Barica ne-a povestit despre munca ei și relația care a avut-o cu bătrâna pe care o asista. ”Era o femeie foarte bolnavă, fusese operată de cancer. Mi-era tare milă de ea. De când am venit eu parcă se ameliorase situația ei. Eu o mângâiam, vorbeam cu ea, îi cântam. Simțeam că mă iubește. Vedea această schimbare și fiul ei și se declara mulțumit. Cu toate astea nu m-a plătit în concediu când am fost și eu acasă. Iar când mă întorceam găseam biata femeie într-o stare jalnică. Neîngrijită, disperată, murdară. A doua oară când am fost în concediu m-am întors mai devreme. Mi-era frică să nu moară fără mine.”
Bătrâna a decedat în urmă cu o lună, în momentul când Marica plecase urgent în țară pentru rezolvarea unor documente. În opinia româncei, bătrâna a murit pentru că s-a simțit abandonată de ea. ”Eu am plecat să-mi rezolv urgent pensia, după 35 de ani de muncă. Am lăsat altă fată în locul meu. După câteva zile a murit, la spital. Intrase în comă. Cred că s-a simțit abandonată când nu m-a mai văzut.”
După decesul bătrânei, Marica a fost ”invitată” să-și găsească o altă casă iar drepturile bănești nu i-au fost date. A apelat la sindicat și a luat legătura cu Valentin Sînzianu, sindicalist în cadrul CIGL Viterbo, cel care ne-a sesizat situația ei. ”Stau la niște cunoștințe, dar nimănui nu-i place să-i stai pe cap. Sunt disperată, mă simt abandonată, singură și neajutorată. Am apelat la domnul Sînzianu, de la sindicat, care știu că a ajutat persoane ca mine să-și obțină drepturile de bani. Sper să mă ajute Dumenzeu. Vă mulțumesc pentru disponibilitate” ne-a spus femeia, plângând.
Pentru cei care doresc să o contacteze pe Marica Barica, o pot face la tel. 380.24.72.541
Andi Rădiu
Citește și:
Carmen, de la „badante” la sindicalistă
“Foaie verde diamante, grea e viaţa de badante”- poezie despre greutăţile meseriei de îngrijitoare
Sindicat pentru „badante” românce
