Din ce în ce mai multe românce lucrează “la ore”, pentru a câștiga mai mult decât un salariu de îngrijitoare (badante). Fără îndoială, sunt puține care au reușit să își facă o firmă de curățenie, deoarece costurile sunt foarte mari și nu au siguranța de a recupera investiția, de a-și plăti taxele calculate de un contabil, plătit la rândul lui. O astfel de firmă necesită o investiție de minim 6.000 de euro la maxim 10.000. Important este să ai clienți firme serioase. și colaboratori pe care poți conta pentru a fi competitiv. De aceea munca la ore rămâne preferată de o parte dintre românce, fiindcă primesc banii pe loc. E adevărat, la negru.
Corina C. locuiește la Roma din 2006 și a lucrat neîntrerupt “la ore”. A împlinit de curând 41 de ani. Are un băiat în țară în ultimul an de liceu. L-a lăsat în grija mamei ei fiindcă e divorțată de când copilul era foarte mic. Sunt șapte ani de când locuiește într-un apartament de la periferia Romei, închiriat de verișorii ei. Fiecare plătește circa 350 de euro pe lună pentru chirie și utilități. Se întâlnesc mai mult duminica, dacă nu lucrează, în rest, totul este cu program pentru baie, spălat la mașină, bucătărie.
De dimineață, Corina pleacă de acasă la ora 5.30 sau cel târziu la 6 fiindcă trebuie să străbată în lung și-n lat Roma. Cunoaște toate liniile de transport, toate cartierele și are 12 familii la care face curățenie. Le are de minim patru ani. Le păstrează cu sfințenie, mai ales că în ultimii doi ani cererea a început să scadă, orele de lucru să se înjumătățească. Lucrează pentru câteva familii bine situate social, de avocați, medici, judecători.
Ajunge la ora fixată și în maxim trei ore, nu șase ca acum doi ani trebuie să curețe apartamente de 150 de metri pătrați. “Sunt foarte rapidă; îmi aduc aminte când am venit din România în Italia abia mă mișcam, eram lentă… așa spuneau italienii.
Dar la început îmi era frică să nu sparg ceva. Apoi, m-am obișnuit. Şterg praful în viteză, curăț candelabrele, șterg tablourile, geamurile le fac să strălucească și dau cu aspiratorul, apoi cu apă și diverse produse. La început mai leșinam de la atâtea mirosuri și m-a învățat o italiancă să încerc să curăț doar cu câte unul.
Apoi am nimerit o familie care suferă de diferite alergii și care își cumpără doar produse bio: fără miros. În plus, pentru curățare folosesc lămâile, bicarbonatul, oțetul. Am zile în care lucrez 12 ore, dacă familiile locuiesc în aceeași zonă.
Mi se întâmplă să adorm în mijloacele de transport, seara. Reușesc să câștig un pic peste 1500 de euro pe lună. Îmi plătesc chiria, apa și curentul, trimit acasă și pentru mine îmi las cât să am pentru abonamentul de transport.
Duminica, dacă nu sunt foarte obosită și vremea este bună, mai ies să mă plimb. Roma e frumoasă. Fiul meu vine în vacanțe, vara asta, din păcăte, am avut mult de lucru și îl vedeam seara sau duminica. La început fiul meu îmi spunea: întoarce-te acasă. De când vine în vacanță și a mai crescut mi-a spus că nu am unde să mă întorc, multe mame ale colegilor lui rămânând fără serviciu. Îi place contabilitatea și ar vrea să termine liceul și să vină în Italia să muncească. Eu ce să-i spun? Cum crede el că este mai bine. Aici, de bine de rău, dacă vrei să muncești, reușești să trăiești, în România abia supra – viețuiești.”
Crina Suceveanu