La Roma, ziua de 29 iunie este o zi specială: în fiecare an, în această zi, Roma sărbătorește sărbătoarea patronilor orașului, Sfinții Petru și Pavel. Această sărbătoare este, la fel ca Paștele și Crăciunul, una dintre cele mai importante pentru romani.
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi împreună în calendarul creştin ortodox la 29 iunie.
„A vorbi după vrednicie despre Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, aceşti mari stâlpi ai Bisericii Lui Hristos, este cu neputinţă pentru noi păcătoşii, deoarece numai Dumnezeu ştie ostenelile, chinurile şi nevoinţele pe care le-au depus ei la propovăduirea Sfintei Evanghelii, după Înălţarea Domnului la cer”, spune părintele Cleopa Ilie (vol. „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, 1996).
Petru este numele dat de Iisus lui Simon, pescar din Bethsaida, fiul pescarului Iona.
Sfântul Apostol Petru locuia în Capernaum şi era frate al Sfântului Apostol Andrei, prin care L-a cunoscut pe Iisus. A mărturisit public, în Cezareea Philippi, că Iisus este Mesia (Matei 16, 16-17). Tot el, însă, L-a negat în timpul arestării şi judecăţii Lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Sfântul Apostol Petru, cu voia lui Dumnezeu, a fost lăsat să se lepede de trei ori de Hristos, în vremea Sfintelor Sale Patimi.
Trei sunt motivele pe care arhimandritul Cleopa Ilie le arată ca fiind întemeiate pentru această cădere a Sfântului Petru: pentru a se smeri mai mult, pentru a plânge mai cu amar în toată viaţa sa, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Matei: „Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar” (Matei, 26, 75). Cea de-a treia pricină este că durerea şi dragostea sa pentru Hristos vor mări mila Sfântului Petru pentru cei păcătoşi.
După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Petru, cu nespusă râvnă şi cu putere de sus, lepădând frica şi aruncând vălul îndoielii, a fost cel dintâi care a vestit poporului iudeu pe Iisus Hristos, Cel răstignit şi Înviat (Faptele Sfinţilor Apostolilor, cap. 2). Sfântul Petru a suferit moartea martirică la Roma.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tars, din familie de evrei, părinţii săi fiind cetăţeni romani. A făcut studii religioase la Ierusalim.
Saul, numele său dinainte de botez, era un zelos apărător al Legii Vechi şi aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. După convertirea de pe drumul Damascului, Sfântul Apostol Pavel a propovăduit cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos în timpul celor trei călătorii misionare ale sale, atât printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: în Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia până la Roma.
De aceea, Sfântul Pavel a fost numit „Apostol al Neamurilor”. A fost martirizat la Roma prin tăierea capului, în aceiaşi zi cu Sfântul Apostol Petru, în 29 iunie 67. (surse: Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; vol. „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, arhimandrit Cleopa Ilie, 1996) .
