Adrian Luţai s-a născut pe 12 aprilie 1978, în Vişeu de Sus. A crescut într-o familie de preoţi, a urmat şcoala în România, iar la 19 ani a venit în Italia, unde a început că muncească pe şantier. A lucrat în paralel ca bodyguard. A început să practice skandenberg, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
Dintre cele mai recente rezultate, amintim că a dominat Campionatul Italian, Swiss Open, internaţionalele de la Ancona şi Cupa Naţiunilor în Franţa. Se prefecţionează în sala Miclub din Via Pantigliate 6, la Milano, unde petrece mare parte din timpul său. Numele lui e între primele trei în Europa şi între primele zece în lume la categoria 90 / 95 kg.
Este înalt de 1,78 m, greutatea sa oscilează între 90 şi 92 kg, în funcţie de concursurile la care participă, are 45 cm circumferinţa braţului şi 41 cm a antebraţului, totul numai datorită ambiţiei şi muncii la sală.
Adrian, de ce ai decis să pleci din România?
«M-am decis pentru că nu mă simteam bine cu mentalitatea românească, cu situaţia care era în România, şi m-am gândit că pentru mine e mai bine să plec. Pentru un viitor mai bun. Mă gândesc că, în timp, am realizat cât de cât ceva. Am lăsat acolo familia mea, pe tatăl meu, preot în Vişeu de Sus, pe fratele meu preot în Bucureşti. Vin dintr-o familie de preoţi şi mi-a rămas spiritualitatea românească şi ortodoxia.»
Cum îţi aminteşti ziua în care ai ajuns în Italia?
«Era o zi de speranţă, ştiam că îmi va schimba viaţa. A fost emoţionant, am avut un sentiment de frică pentru a nu-mi uita ţara şi neamul, dar văd că în inima mea a rămas tot ţara mea, România. Cu toate că o să obţin cetăţenia italiană anul ăsta, tot român o să rămân.»
Cum au fost începuturile profesionale în Italia?
«Primul serviciu a fost pe şantier, ca salahor, după doi ani de zile mi-am deschis o firmă de construcţii pe care o am şi acuma, mi-am perfecţionat munca aici, şi firma mea a ajuns să lucreze acum cu foarte multe magazine, bănci. Lumea e mulţumită de ceea ce fac.»
Eşti campion în Italia la Skandenberg, cum a început pasiunea acesta a ta?
«Viaţa mea sportivă a început pe la 11 -12 ani, când eram un băiat foarte slab şi ambiţia mea de a ajunge mai puternic m-a determinat să mă antrenez; pe băncile şcolii făceam foarte mult skandenberg cu colegii, în timp am ajuns cel mai bun din şcoală, din oraş, iar ajuns aici în Italia am început să particip la concursuri de profesionişti.
Am avut rezultate foarte bune, şi în 2011 am câştigat campionatul italian la braţul stâng, la 90 kg, iar în 2012 din nou campionatul italian. La Cupa Naţiunilor, am câştigat locul II, sper ca în viitor să am rezultate şi mai bune.
Am un sponsor care mă ajută, să pot participa la concursuri, dar o fac din plăcere, nu se câştigă financiar. Iubesc mult sportul, skandenbergul e viaţa mea. Mă antrenez cel puţin o oră pe zi, iar de cel puţin trei ori pe săptămână antrenamentele sunt mai dure; lucrez foarte mult, nu numai la haltere; antrenamentele cer multă concentraţie, mai ales în preajma concursurilor. Am un antrenor, Giulio Bertacchi, fost campion mondial, iar alte persoane, campioni mondiali, îmi dau sfaturi cum să mă antrenez pentru concursuri.»
Tu eşti român, dar câştigi premii pentru Italia…
«Sincer să fiu, îmi pare rău că nu particip pentru România, dar sunt în Italia, italienii m-au ajutat foarte mult să intru la concursuri la nivel înalt. Sper ca pe viitor să particip şi pentru România, şi să câştig măcar un mondial.»
Care este viitorul tău în Italia?
«Am în perspectivă cu doi prieteni ai mei, să deschidem o sală de sport bazată pe body building la nivel profesionist, skandenberg la nivel profesionist, si antrenamente de box tot profesioniste. Ar însemna să îmi împlinesc un vis, acesta era visul meu, să am o sală de sport, iar pe plan personal să ajung printre cei mai buni în lume în ceea ce fac.
Încet încet o să las lucrările în construcţii, o să le deleg celor apropiaţi mie, ca să pot să mă realizez în domeniul sportului. Mă gândesc că noi românii suntem mai buni, iubim mai mult persoanele… Românii sunt deosebiti. Mă gândesc ca într-o zi să mă întorc în România. Sunt mândru că sunt român, în inima mea România e pe primul loc. Oricât timp ai petrece cu ei, orice ai câştiga pentru ei, italienii te văd tot străin.»
Georgiana Baciu
Skandenbergul este unul dintre cele mai vechi sporturi; este încadrat în categoria sporturilor de luptă; cei doi concurenţi îşi plasează pe o masă fie cotul stâng, fie cel drept, şi încearcă să forţeze în spate mâna celuilalt, pe suprafaţa mesei. Câştigă concurentul care are mai multă tehnică şi mai multă putere a braţului. Alţi factori care contribuie la câştigarea unui meci sunt lungimea braţului, densitatea muşchiului, lăţimea palmei sau flexibilitatea încheieturilor.
